Când toate par să-ţi spună că totul s-a sfârşit

şi nimeni nu te vede în mijlocul mulţimii

priveşte către ceruri albastrul infinit

poţi să vorbeşti cu îngeri, ei te ajută primii.

Când dintr-o dată toate se-ntind să te sugrume

când trupul ţi-e povară şi nu vrea să te-asculte

sătul de vorbe goale, trădat de falsa lume

tot mai puţine zile şi nopţi atât de multe.

Te-ntrebi unde e rostul în cele ce-ai făcut

şi cine-o să înţeleagă că te-ai hrănit cu vise

mai gol ca niciodată, ai plâns şi ai tăcut

în faţa unor inimi, cu lacăte închise.

Nu s-a pierdut nimic, există vindecare

în liniştea genezei se naşte-o nouă viaţă

ridică-te şi umblă, iubeşte cu fervoare

poţi face-oricând din seară, dimineaţă.