poezii

Lumea dintre mine (şi tine)

Am să te aştept odată

când coboară seara

cu lumânări aprinse

şi busuioc la uşă,

chiar dacă nu mi-ai spus

când vei sosi.

Dar nu ştiu cum se face

că vii de fiecare dată

şi mă găseşti dormind

asemeni ucenicilor

în grădina Ghetsimani.

Pleci înainte ca Soarele

să tragă pleoapele

unei noi zile pe Pământ.

Nu pot să vin în lumea ta

de unde nimeni nu s-a întors viu

Şi nici nu pot să mă prefac

că am uitat

cum mi-ai plantat

viaţa în vene.

Naşte o lume între mine şi tine!

Între cerul înalt şi adâncul pământ,

între rău şi bine

tăcere şi cuvânt,

dacă nu, voi veni la mormânt.

 

 

Standard
poezii

trimis pe Pământ



fiule,
te trimit într-o lume plină de păcat.
când vei face bine,
să nu te-aştepţi să fii lăudat,
mai degrabă scuipat
batut şi uitat.

fiule,
te trimit într-o lume haină.
când vei fugi de întuneric
n-o să dai de lumină,
ci de umbre care absorb totul,
în această lume bătrână.

fiule,
te trimit într-o casă de hoţi
le vei da tot ce ai,
tot ce poţi să le dai,
şi n-o s-ajungă pentru toţi,
va trebui să scoţi
şi inima din piept…

Standard
texte

Izvorul durerilor(II)

continuare de la partea I

– De ce nu vrei să stai tu jos?

– Știți…nu pot să stau pe jos. Mă murdăresc, plus că trece multă lume pe aici, o să se uite pătrat la noi. Vreau să vorbesc cu dumneavoastră, dar veniți mai bine pe banca aceea din dreapta.

– Toți ne îngrijim cu atenție hainele, dar uităm de suflet. Ne e teamă să nu ne pătăm hainele, dar nu vedem negura gândurilor noastre. Pe rafturile magazinelor găsești atâtea tipuri de detergent pentru haine și nimic pentru suflet. O să merg cu tine să stăm pe bancă, te înțeleg. Nu ești tu de vină că ți-e jenă de privirile celor din jur. Pretenția artificială la cultură și civilizație a oamenilor i-a transformat în niște marionete. Nu sunt stăpâni pe propriile acțiuni, nu fac nimic din inițiativă personală, ci profund influențați de percepția societății. Spiritul de turmă.

Ne-am apropiat de bancă, și am luat loc. Vroiam să aflu mai multe despre acest om, însă nu puteam să-l întreb așa direct detalii din viața personală.

– Vă mulțumesc că ați venit pe bancă. E mai bine aici. Spuneați că obișnuiți să cădeți pe jos aproape în fiecare zi, să vedeți cum reacționează oamenii. Veniți de multă vreme în parc?

– Ehee…vin de mai mulți ani. Și cu fiecare zi, îmi dau seama că locul meu nu e printre oameni. Sau cel puțin, nu între oamenii de astăzi. Spune-mi mai bine despre tine, ești tânăr, visezi, iubești, zbori, te  bucuri de viață?

– Încerc. Iubesc și visez ca iubirea să nu se termine niciodată. Nu pot să-mi imaginez viața fără iubire. Din iubire se naște viața – dacă moare iubirea viața rămâne un copil orfan.

– Așa am fost și eu. Am iubit cu atâta patimă, am iubit sincer, am iubit ca un nebun. Ajunsesem să o cunosc atât de bine, încât îi citeam gândurile. Mă simțeam legat de ea, trup și suflet. Dar…

citeşte partea a III-a

Standard