Suntem fragili ca niște globuri de cristal
Pe care le agăți cu grijă în brad de sărbători
Globuri pictate manual care tânjesc după un „te iubesc”
spus la vremea lui, spus mai des, chiar și în șoaptă
Sub o cojiță subțire de culoare stau suflete
Care de ani buni n-au sclipit la lumina unui gând bun
Îmi aduc aminte când am spart primul glob
Avea bunica niște globuri de-o generație cu tata care-ți rămâneau pe degete până să le prinzi de rămurea
Din privirea ei am realizat că spărsesem o poveste de viață, un glob care trecuse prin foamete și război,
Dar căruia mâinile mele i-au fost cimitir.
Acum se fac din plastic, să reziste
Iar noi suntem în continuare fragili,
niște globuri pictate manual, care numai iubite
Pot sa lucească și să aducă magie în viața celor din jur.
Arhive pe autori: Alex Bodoli
Se moare
Se moare astăzi, se moare lent
Se moare cu grijă, se moare atent
Se moare la colț de stradă, murdar
Se moare în lux, se moare-n zadar
Se moare pe-ascuns, la cântat de cocoș
Când somnu-i adânc și noaptea-i pe ducă
Se moare-n văzul lumii, când te-apucă,
Se moare-n tihnă, fără loc de reproș
Se moare zi de zi, puțin câte puțin
Se moare în reprize, se moare-n prelungiri
Se moare de dulceață, se moare de venin
Se moare-n fața popii, se moare-n despărțiri
Se stă la coadă la moarte ca la pâine caldă
Se ia cu împrumut, pentru nevoi personale
E tare ușor de murit, la plecare nu-ți cere nimeni adeverință de venit
Așa cum la sosire nu te-a întrebat nimeni de unde ai venit pe lumea asta, în locul cui și pentru cât timp
Se moare fără tutorial, fără ghid de supraviețuire pe lumea cealaltă
Se moare cu sau fără tam-tam,
se moare cu sau fără, cu sau, cu.
Citatul zilei – 3
- Pe omul care nu ştie să se stăpânească, îl stăpâneşte altul.
- L’homme qui ne sait pas comment gouverner, est gouverné par un autre.
- The man that does not know how to control himself will be controlled by others.
- Der Mensch, der sich nicht beherrschen kann, wird von einem Anderen beherrscht.
- Al hombre que no sabe como dominarse a sí mismo, acaba dominándole otro.
- L’uomo che non può controllare se stesso, sarà controllato da un altro.
#intercogito #CilibiMoise #citatulzilei #romanianwordsofwisdom
Murdăria noastră cea de toate zilele
Am desenat un colț de cer curat
Cu mâna mânjită de lacrima unui copil.
Parcă lacrimile erau cel mai curat lucru din lume
Parcă, dar nu smulse de pe ochii cuiva ca să-ți clătești mâinile tale murdare.
Am desenat cu mâna cu care mai înainte
Rupeam flori doar să le privesc cum mor.
Și totuși a ieșit un cer curat, aproape perfect,
în care vezi stelele și îți poți imagina raiul
Felicitări artistului, are mâini de aur!
Oare dacă aș fi desenat un cer murdar
Aș fi fost mai puțin ipocrit?
Oare icoana pe care am pictat-o aseară
Mort de beat
Merită dusă la biserică și mai apoi vândută unui creștin
care să-și facă cruci dimineața și seara și s-o sărute pios?
Vor fi mâinile noastre suficient de curate vreodată
pentru a ne atinge de lucruri sfinte?
Rima
M-am întâlnit cu rima în pământul reavăn care dădea spre grădina bunicii.
Acolo avea bunicul un șanț pe care-l uda destul de des. Să crească rima, să se înmulțească și să umple pământul.
Tot acolo, mai scobeam și eu după rimă. Să o scot la lumină, ca mai apoi s-o cufund iarăși în întuneric. Alternanța vieții cu a morții.
Rima mi-a fost de ajutor de multe ori și pentru asta îi mulțumesc bunicului. El avea răbdare să ude pământul, să nu plece rima în alt pământ mai îndestulător.
„Vă voi face pescari de oameni”, se auzea în Orient, când încă pământul era ud pe acolo. Cât încă creștea rima.
Nu știu dacă tot bunicul meu se ocupa cu udatul pământului în acele locuri, dar se pare că nu prea a avut grijă să ude la timp. A plecat rima în alte părți.
Merg la pescuit foarte rar. S-ar putea spune că n-aș mai avea nevoie de rimă, la cât de des mă încumet să mă joc de-a pescarul. Nici peștele nu mai e așa pretențios. S-a obișnuit să vină și fără rimă.
Din rîmă vrei să faci rimă, Alexandre?
Nu vrei mai degrabă să scrii versuri albe, fără să te mai murdărești pe mâini?
[Și din acea zi, funcția autocorrect transforma toate rîmele în rime.]
Viață pentru NOEL
Am aflat povestea lui Noel în urma invitației de a mă alătura acestui grup Facebook dedicat strângerii de fonduri.
Nu știam până zilele trecute ce înseamnă acronimul SMA-1, așa cum nu știam că cel mai scump medicament din lume (Zolgensma) poate să coste 2.1 milioane de dolari. Nu vreau să deturnez obiectul și subiectul postării intrând în polemica costului exagerat al acestui medicament și al intereselor financiare ale Novartis, și în general, ale industriei farmaceutice, însă întrebarea e perfect validă.
Din fericire, există un tratament care poate să îi ofere lui Noel dreptul la viață. Din fericire, există oameni cărora le pasă și au contribuit deja la strângerea a peste 70% din suma necesară. Este incredibil că s-au strâns aproape 1.5 milioane de dolari, însă e nevoie de mine și de tine în continuare pentru ca Noel să beneficieze de tratament înainte de a fi prea târziu.
Ceea ce este interesant în legătură cu strângerea de fonduri pentru Noel, și ceea ce cred eu că va face posibilă atingerea acestui obiectiv ce părea imposibil la început, este organizarea de licitații pe grupul de Facebook dedicat. Găsiți aici licitații la electronice și electrocasnice, cărți (eu mi-am luat deja vreo 30 de cărți în format electronic), jucării, haine și încălțăminte pentru copii, excursii și chiar mașini.
În general, donând minim 2 euro/licitație poți participa la licitațiile organizate pe grup, iar pentru tombola Dacia Logan (autoturism nou) este necesar să donezi 100 lei pentru un bilet la tombolă.
Dacă situația lui Noel nu reușește să genereze impulsul de a dona, poate că participarea la tombole sau organizarea de tombole va face posibil acest vis.
Fie că ai un lucru pe care dorești să îl donezi, fie că ai nevoie de ceva postat pe grup, fie că donezi direct pentru a dărui o șansă la viață, este nevoie de implicarea ta astăzi.
Iorga spunea că „luăm cu noi în mormânt viața pe care am trăit-o doar pentru noi”. Să oferim, așadar, viață unui copil în suferință.
Curier de București
Una din întâmplările amuzante din această perioadă are ca protagonist un curier.
Curierul, această ființă gingașă care are impresia că noi toți ceilalți stăm toată ziulica acasă și comandăm chestii de pe net, astfel încât ei pot sosi la orice oră neanunțați cu pachețelul, având certitudinea ne vor găsi în fața ușii, așteptându-i cu nerăbdare și cu banii pregătiți, fix cât trebuie plus un bacșiș generos.
Pe timp de pandemie această impresie e perfect valabilă, când mulți lucrează de acasă sau nu mai lucrează deloc, dar în alte condiții, nu pot înțelege.
Revenind la poveste, mă sună curierul:
-Am ajuns.
-Urcați. Interfon 06.
-Nu pot.
-De ce, vă doare ceva? E totuși etajul 1.
-Nu, nu pot să urc.
-Păi de ce?
-Știți, vă rog să coborâți dumneavoastră. Am o rugăminte.
-Da, spuneți.
-Coborâți, vă rog, (n-a pus virgule când s-a exprimat) să îmi deschideți ușa la dubă?
Am intrat după colet și am rămas blocat înăuntru, că a bătut vântul. Haideți, vă rog frumos, că nu are cine să vină după mine.
Am coborât să descarcerez bietul om, care s-a bucurat ca un câine să mă vadă deschizându-i ușa. După privirea lui și după expresia feței, mi-am dat seama că se chinuise ceva vreme să iasă singur, fără succes. Bine că a avut telefonul la el, că altminteri nu știu cine i-ar fi deschis și cât ar fi stat blocat acolo.
Cred că era un curier la început de carieră, mi-a confirmat că e prima oară când a rămas blocat, așa că i-am dat un tips de încurajare și i-am zis să apeleze cu încredere și altă dată.
9 mai 1945 – o altă perspectivă asupra istoriei
Pentru că m-am săturat să văd în fiecare an postări care elogiază marea victorie a sovieticilor asupra fascismului, pentru că mi-au rămas în memorie discursurile politice la care asistam în copilărie an de an, de 9 mai, în fața monumentului eroilor „căzuți pentru Patrie” și imaginea tristă a veteranilor de război, vreau să prezint o altă perspectivă asupra istoriei ( nu e neapărat una nouă) în special pentru cei care încă văd istoria așa cum le-a fost povestită în cadrul unui regim totalitar, ajungând să devină virulenți în comentarii și apărând de mama focului ideologia și interesele fostei URSS, interese pe care și le-au însușit în procesul de îndoctrinare la care au fost supuși timp de mai multe decenii, într-un mecanism subtil și eficient.
Nu am stat să fac documentare pentru acest articol pentru că trece 9 mai și nu vreau să mai aștept încă un an pentru a spune ce cred. (Poate revin ulterior cu o editare).
Câteva din întrebările de bază pe care ar trebui să ni le punem când citim un fragment de istorie sunt: Cine l-a scris? Ce raport exista între cel care l-a scris și faptele despre care a scris? Ce au scris alții despre același eveniment istoric? Există diferențe? De ce? ș.a.md.
Istoria o scrie cel puternic. Așa a fost dintotdeauna, începând din Antichitate și până în Evul Mediu, când istoria se scria la ordinul conducătorului, scribii și cronicarii fiind niște funcționari angajați la curțile domnești/palat/cetate, care scriau la porunca domnitorului/conducătorului/liderului. Marile imperii au ajuns să dețină teritorii însemnate prin teroare, război și amenințări, nicidecum prin duhul păcii.
Provinciile și teritoriile anexate unui imperiu au servit la atingerea intereselor economice și politice ale liderului acelui imperiu. Tot așa și Basarabia a fost anexată imperiului țarist în 1812, iar din 1940 s-a reîntors la aceeași soartă – și anume un ținut folosit pentru interesele economice și politice ale URSS. Lucrurile au rămas la fel și în prezent, liderii politici ai zilelor noastre scriu istoria prin intermediul canalelor media aservite, tehnicilor de manipulare și presiunilor politice.
Nu e cazul să ne ambalăm pentru o istorie pe care nu o cunoaștem, pentru o istorie scrisă la comanda altora, o istorie în care am fost simple instrumente, carne de tun și sursă de venit pentru interesele lor. Din păcate, mulți încă trăiesc cu istoria povestită și înțeleasă de oameni sărmani, prinși în tentaculele ideologiei, fără o imagine de ansamblu și o viziune din exterior.
Aud vorbindu-se de victoria împotriva fascismului și de eroii de război, întruchipați de bunicii noștri. Să-mi fie cu iertare, însă de bunicii noștri ar trebui să ne fie milă, și de toți cei care au avut de suferit de pe urma războiului: văduve, copii orfani și flămânzi, invalizi de război, părinți îndurerați. Nu sunt de uitat și cei care și-au pierdut viața în acea perioadă ca urmare a ideologiei naziste, și mă refer la toate minoritățile etnice victime ale holocaustului. E normal și necesar să ne aducem aminte de cei care au murit în război, dar să nu uităm că toți au fost victime ale unor regimuri și idei totalitare. Au fost constrânși să meargă la război, și de o parte și de alta a taberei, și nimic nu va justifica vreodată luarea de vieți omenești.
E regretabil ce s-a întâmplat în timpul celui de-al doilea război mondial, însă eu nu voi vedea niciodată 9 mai (sau 8 mai) ca pe o zi de sărbătoare. E o zi despre suferința imensă pe care o provoacă dorința de a stăpâni lumea.
Intercogito – 1000 de cugetări românești în 5 limbi de circulație internațională
Astăzi o să vă povestesc despre un proiect drag mie, care nu s-a bucurat încă de expunerea cuvenită.
Este vorba de traducerea a peste 1000 de cugetări românești în 5 limbi de circulație internațională, ca parte a unui demers de promovare a culturii românești în spațiul european și nu numai.
Inițiatorul acestui proiect, Lucian Velea, o persoană din a cărei poveste de viață avem cu toții de învățat, și căreia îi voi dedica cu siguranță o postare separată, a adunat la un loc 5 traducători, încredințându-le frumoasa misiune de a traduce și adapta peste 1000 de cugetări culese de la 100 de autori români în limbile franceză, engleză, germană, spaniolă și italiană. Le găsiți pe site-ul intercogito.ro.
Eu m-am ocupat de traducerea în limba franceză, însă vreau să enumăr toti colegii care au luat parte la acest proiect:
Conducător de proiect: Lucian Velea
Redactor: Veronica Șerbănoiu
Limba engleză:Andreea Florescu
Limba germană:Monica Stinghe
Dr. James Brown (corector)
Dr. Stefan Tobler (corector)
Limba franceză: Alex Bodoli
Limba spaniolă:Monica Fernandez
Dominique Karaman (corector)
Luis Fernandez (corector)
Limba italiană:
Eliza Biță (traducător)
Simona Rizzardo (corector)
Pentru a continua acest proiect frumos și a face cunoscute aceste fragmente ale înțelepciunii românești unui public internațional cât mai larg, fac un apel la prietenii din presă, mediul academic, administrația publică și națională, scriitori, librari filantropi și alți oameni de cultură pentru a promova acest proiect în faza actuală și a-l susține în etapa următoare de existență.
Pe lângă promovarea site-ului în mediul academic, găsesc oportună publicarea unui volum multilingv (s-ar ajunge la 520 pagini) sau a mai multor volume bilingve a câte 200 pagini fiecare. Volumele și-ar găsi un loc de cinste în promovarea culturii naționale în afara României de către MAE (consulate si ambasade), administrația locală, diaspora, librării, cât și de către fiecare dintre noi.
Este o perioadă dificilă pentru piața de carte la nivel global, însă eu continui să privesc cu optimism viitorul acestui proiect și vă îndemn să vă folosiți energia pentru a-l promova și susține.
Mama locuiește într-un cântec
Eu îmi țin mama aproape de mine
În serile când visele-mi sunt grele
Ea știe dintr-o-mbrățișare, să-mi facă somnul lin și noaptea scurtă
Îmi ia visele unul câte unul și le strânge la piept
le leagănă și nu știu ce le șoptește
Că dintr-odată ele știu ce au de făcut cu viața mea, și totul pare mult mai ușor
Mama mea locuiește într-un cântec de mulți ani, însă n-am puterea să-l cânt sau să-l ascult atât de des pe cât ar vrea ea
Cântecul e unul din puținele feluri în care poate să vină în vizită neanunțată
Pe mama n-am cum să mă supăr
Și nici nu prea am ce să-i ascund
Ea știe deja că în copilărie gândul era oglinda în care o vedeam când mi se făcea dor
Apoi am început să o caut în poze, și mai apoi, pe chipul mamelor din lumea întreagă
Ochii mamei i-am întâlnit într-un autobuz din București și ne-am privit lung, lung
Cât pentru câteva zeci de ani
De-ar ști toate mamele că iubirea pe care ne-o poartă le face nemuritoare
De-ar ști toți copiii că mamele lor sunt îngeri păzitori
O, ce bine-ar fi , dacă toate mamele și toți copiii ar ști asta
Printre gânduri 