poezii

Rima

M-am întâlnit cu rima în pământul reavăn care dădea spre grădina bunicii.

Acolo avea bunicul un șanț pe care-l uda destul de des. Să crească rima, să se înmulțească și să umple pământul.

Tot acolo, mai scobeam și eu după rimă. Să o scot la lumină, ca mai apoi s-o cufund iarăși în întuneric. Alternanța vieții cu a morții.

Rima mi-a fost de ajutor de multe ori și pentru asta îi mulțumesc bunicului. El avea răbdare să ude pământul, să nu plece rima în alt pământ mai îndestulător.

„Vă voi face pescari de oameni”, se auzea în Orient, când încă pământul era ud pe acolo. Cât încă creștea rima.

Nu știu dacă tot bunicul meu se ocupa cu udatul pământului în acele locuri, dar se pare că nu prea a avut grijă să ude la timp. A plecat rima în alte părți.

Merg la pescuit foarte rar. S-ar putea spune că n-aș mai avea nevoie de rimă, la cât de des mă încumet să mă joc de-a pescarul. Nici peștele nu mai e așa pretențios. S-a obișnuit să vină și fără rimă.

Din rîmă vrei să faci rimă, Alexandre?

Nu vrei mai degrabă să scrii versuri albe, fără să te mai murdărești pe mâini?

[Și din acea zi, funcția autocorrect transforma toate rîmele în rime.]

 

Standard
texte

INTERVIU

Un interviu acordat grupului de iniţiativă  „ECOU ROMÂNESC”:

– Alexandru, erai un simbol în devenire încă din liceu, ce face acum acel simbol ?

–          Prefer să nu includem simbolistica în conversaţia noastră, pentru a evita ambiguităţile. Ce fac? Mai nou, m-am apucat de echilibristică. Încerc să merg în linie dreaptă pe o funie numită viaţă.

–           Ce te motivează să păşeşti cu atâta încredere în viață?

–          Ar fi mai mulţi factori motivaţionali, însă cel mai concludent e încrederea în Dumnezeu. Într-o lume care aproape a uitat de existenţa şi sensul acestui cuvânt, e vital să nu uităm cine suntem şi de unde venim. Dacă-mi permiţi să adaug, constat cu tristeţe că Dumnezeu mai poate fi auzit doar în înjurături şi de sărbători, printre sarmale şi şorici.

–          Am citit multe din poeziile tale, ce emoții te domină atunci când scrii?

–          Emoţia este mereu cu mine. Scriu cel mai bine atunci când trăiesc intens: orice sentiment dus la extrem dă naştere unor idei de valoare. Dacă stăm să analizăm vieţile câtorva scriitori arhicunoscuţi vom vedea că au căutat să resimtă sentimente şi trăiri cât mai intense pentru a crea capodopere. Câteva exemple: Hemingway, Dickens, Verlaine, Dostoievski…şi mulţi alţii.

–           Crezi că te lași manipulat de emoții cand așterni versurile pe hârtie?

–          Cred că e un acord tacit între percepţie – din care rezultă emoţiile, şi raţiune. Nu poţi să înşiri trăiri fără să le legi de partea palpabilă. Sunt întotdeauna conştient că cititorul simte doar ceea ce poate cuprinde.

–          Cum vede un tânăr poet lupta dintre generații?

–          Care luptă? Nu văd problema ca pe o luptă,  e mai degrabă o neînţelegere reciprocă soldată uneori cu victime. Un refuz de a ne accepta condiţia. Adulţii nu se revăd în copii, deşi au trecut prin aceleaşi transformări specifice vârstei. Copiii nu se identifică în părinţi, fiind cicăliţi mereu pentru comportamentul inadecvat. Inadecvat pentru un copil sau pentru un adult? Sunt multe de spus pe tema asta.

–           Spune-mi despre cărțile tale.

–          Trebuie să foloseşti pluralul cu grijă. Am publicat doar două volume de versuri şi am altele două în lucru. Volumul de debut „ Am întrebat un orb cum vede cerul” a apărut în 2009, la Editura Agentpress şi a fost reeditat în anul următor. Un volum în care au fost incluse poezii din debutul precoce, începând cu 9 ani şi câteva mai recente. Anul trecut am lucrat la o cărticică de buzunar numită „Şoaptele ierbii”, în amintirea regretatului poet Grigore Vieru. Este o culegere de poezii şi aforisme dragi mie, pe care am vrut să le împărtăşesc tuturor românilor. La doi ani de la moartea sa, am vrut să-i fac o bucurie. Se întreba în timpul vieţii dacă va fi vreodată republicat după moarte. „Şoaptele ierbii” e  răspunsul afirmativ.

–          Te-ai gândit să scrii un roman modern sau postmodernist?

–          Treaba mea e să scriu. N-o fac din dorinţa de a mă afilia unui curent sau de a respecta nişte canoane. Prefer libertatea. Criticii îşi vor bate capul cu încadrarea.

–          Cum vezi bogăția sau ce înseamnă ea pentru tine?

–          Cred că deja intuieşti răspunsul. Eşti bogat atunci când ştii cum să administrezi ce ai primit. Eşti talentat, dar îţi îngropi talentul, ai un corp sănătos dar îl nesocoteşti, ai bani şi nu ştii cum să-i foloseşti.

–          Ce dorești să afle oamenii despre tine?  Ce aștepți de la ei?

–          Nu aştept mai mult decât pot primi. În primul rând îmi doresc să afle mai multe despre ei. Dacă am învăţa autocunoaşterea, am fi scutiţi de multe probleme. Despre mine pot afla mai multe citindu-mi blogul: http://www.bodolicaalexandru.wordpress.com

–          Despre voi ar trebui să afle cât mai multă românime. O iniţiativă admirabilă ţinând cont că astăzi toţi aleargă după himere. Certitudinea existenţei noastre se regăseşte în urmele pe care le lăsăm pe pământ, în emoţiile pe care le transmitem, în ecoul care persistă în timp. Asta vă doresc, Un Ecou Românesc!

Un fragment aici… http://ecouromanesc.info/articole/romania/oameni/interviu-cu-alexandru-bodolica-un-tanar-poet-cu-ecou

Standard