poezii

Murdăria noastră cea de toate zilele

 

Am desenat un colț de cer curat
Cu mâna mânjită de lacrima unui copil.
Parcă lacrimile erau cel mai curat lucru din lume
Parcă, dar nu smulse de pe ochii cuiva ca să-ți clătești mâinile tale murdare.

Am desenat cu mâna cu care mai înainte
Rupeam flori doar să le privesc cum mor.
Și totuși a ieșit un cer curat, aproape perfect,
în care vezi stelele și îți poți imagina raiul
Felicitări artistului, are mâini de aur!

Oare dacă aș fi desenat un cer murdar
Aș fi fost mai puțin ipocrit?
Oare icoana pe care am pictat-o aseară
Mort de beat
Merită dusă la biserică și mai apoi vândută unui creștin
care să-și facă cruci dimineața și seara și s-o sărute pios?

Vor fi mâinile noastre suficient de curate vreodată
pentru a ne atinge de lucruri sfinte?

 

Photo by Nika Akin on Pexels.com
Standard
poezii

Destul am curs prin mine

Sunt un râu care curge
din mare spre izvor.
Mereu împotriva-mi
mai multe se nasc decât pier.
Dar curg.

Curg tot mai sus,
mă prefac tot mai mic,
mă-ncovoi,
mai sec uneori la suprafaţă,
căci înăuntrul meu
întotdeauna curg.

Şi curg,
aşa murdar,
căci toţi,prin mine
devin mai curaţi
şi eu tot mai murdar.

Cel mai greu, mi-e să urc
acolo, unde o cascadă,
îmi toarnă plumb pe fiinţă,

Sunt margini de clipe
până-mi cuprind izvorul,
şi adorm în şoapte de apă.

Destul am curs prin mine.

Standard