poezii

Mama locuiește într-un cântec


Eu îmi țin mama aproape de mine
În serile când visele-mi sunt grele

Ea știe dintr-o-mbrățișare, să-mi facă somnul lin și noaptea scurtă 

Îmi ia visele unul câte unul și le strânge la piept
le leagănă și nu știu ce le șoptește
Că dintr-odată ele știu ce au de făcut cu viața mea, și totul pare mult mai ușor

Mama mea locuiește într-un cântec de mulți ani, însă n-am puterea să-l cânt sau să-l ascult atât de des pe cât ar vrea ea
Cântecul e unul din puținele feluri în care poate să vină în vizită neanunțată

Pe mama n-am cum să mă supăr
Și nici nu prea am ce să-i ascund
Ea știe deja că în copilărie gândul era oglinda în care o vedeam când mi se făcea dor
Apoi am început să o caut în poze, și mai apoi, pe chipul mamelor din lumea întreagă

Ochii mamei i-am întâlnit într-un autobuz din București și ne-am privit lung, lung
Cât pentru câteva zeci de ani

De-ar ști toate mamele că iubirea pe care ne-o poartă le face nemuritoare
De-ar ști toți copiii că mamele lor sunt îngeri păzitori
O, ce bine-ar fi , dacă toate mamele și toți copiii ar ști asta

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.