Izvorul fericirii izvorăşte din acelaşi loc.
Din acelaşi loc cu izvorul durerii curge peste lume.
Atât de aproape curg,
încât atunci când vrei să sorbi un strop din izvorul fericirii
tulburi apa durerii, şi invers.
Aşa că,
un beat de fericire a încurcat izvoarele
înecându-se în durere,
iar unul îngropat în tristeţe
a fost resuscitat de o gură
din apa fericirii.
Printre gânduri 
hei…ti-am recitit un post..frumoasa ..poveste..cu cele doua izvoare.adevarul este ca uneori izvorul fericirii cu cel al durerii se intrepatrund atat de bine incat nu mai stii unde incepe unul si unde se sfarseste celalalt..
Aşa e, suntem invăluiţi de o perdea a incertitudinilor
fiindcă eram un trup fără simţ
şi doar un chip fără expresie,
mi-am timis sufletu-n vis
într-o amplă inspecţie…
presupun că eram mult prea beat
de fericire
când pe lume a fost ca să vin
dacă viaţa m-a îngropat
în tristeţe
şi în loc de sânge mi-a turnat venin…
m-ai bine un chip fără expresie
decât un suflet bat de depresie