poezii

Eu nu te-am omorât râzând


Eu nu te-am omorât râzând

şi nu ţi-am dat venin cu miere,

nici nu te-am prins când mi-ai căzut în gând

nici n-am simţit vreo urmă de plăcere.

De ce, atunci

Vrei să mă-nvii, plângând

oferindu-mi miere cu venin

de ce mă ţii când mă înalţ în gând

şi în extaz, scoţi cel mai lung suspin?

(sfat pentru cititor: a se reciti şi compara cele două strofe)

Standard

2 gânduri despre „Eu nu te-am omorât râzând

  1. san zice:

    oare câţi demoni locuesc în noi
    de avem astfel de nevoi?
    dacă-n extaz nu găsim nici o plăcere
    de mâncăm venin cu miere;
    de ni-i viaţa dureros de frumoasă –
    asfinţit de dimineaţă;
    iar când e să ne-nălţăm
    noi cu funii ne legăm,
    şi de e ca să cădem
    noi pământul betonăm…
    nu-şi mai are rost nici plânsul
    într-o lume unde râsul
    e zadarnică durere
    unde nimeni nu o crede.
    bucuria celor morţi
    jale-amar-a celor vii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.