Când toate par să-ţi spună că totul s-a sfârşit
şi nimeni nu te vede în mijlocul mulţimii
priveşte către ceruri albastrul infinit
poţi să vorbeşti cu îngeri, ei te ajută primii.
Când dintr-o dată toate se-ntind să te sugrume
când trupul ţi-e povară şi nu vrea să te-asculte
sătul de vorbe goale, trădat de falsa lume
tot mai puţine zile şi nopţi atât de multe.
Te-ntrebi unde e rostul în cele ce-ai făcut
şi cine-o să înţeleagă că te-ai hrănit cu vise
mai gol ca niciodată, ai plâns şi ai tăcut
în faţa unor inimi, cu lacăte închise.
Nu s-a pierdut nimic, există vindecare
în liniştea genezei se naşte-o nouă viaţă
ridică-te şi umblă, iubeşte cu fervoare
poţi face-oricând din seară, dimineaţă.