poezii

Am pregătit petale

Tăcerea ta m-a asurzit.

Urechea mea nu învățase alt ecou

Decât pe cel al zâmbetului tău.

Ești tristă și asta se vede în mersul cuvintelor

pe aleea pustie a gândurilor mele.

Trezește-mă cu strigătele tale,

deschide-mi ochii cu parfum de șoapte

frumoasa mea, am pregătit petale

e-atât de cald și e atât de noapte…

Standard
poezii

Foametea

Copii, închideţi ochii şi dormiţi !

nu vă gândiţi la foame,

nu vă gândiţi la palme

închideţi ochii şi visaţi.

Visul e darnicul prieten

ce foamea vă va potoli

şi palmele le-o netezi,

închideţi ochii, nu vegheaţi.

 

Copii, copii, deschideţi ochii!!

copiii mei, ce aţi făcut ?

unde sunt ochii, i-aţi pierdut ?

Chiar când găsisem de mâncare.

Visul aduce alinare

peste trupul adormit

în viaţa asta fără soare

un chin să duceţi nu permit!

O să pornim în altă lume

unde de toate vom visa

Copiii mei, durerea n-are nume

Voi mergeţi primii şi eu vă voi urma.

 

 

Standard
poezii

Destul am curs prin mine

Sunt un râu care curge
din mare spre izvor.
Mereu împotriva-mi
mai multe se nasc decât pier.
Dar curg.

Curg tot mai sus,
mă prefac tot mai mic,
mă-ncovoi,
mai sec uneori la suprafaţă,
căci înăuntrul meu
întotdeauna curg.

Şi curg,
aşa murdar,
căci toţi,prin mine
devin mai curaţi
şi eu tot mai murdar.

Cel mai greu, mi-e să urc
acolo, unde o cascadă,
îmi toarnă plumb pe fiinţă,

Sunt margini de clipe
până-mi cuprind izvorul,
şi adorm în şoapte de apă.

Destul am curs prin mine.

Standard
poezii

Privind la mama

O poezie scrisă mamei, la 14 ani.

Privind la MAMA…

Uitându-mă la stele
Văd ochii mamei mele,
Uitându-mă la soare-i
Văd faţa sclipitoare.
Uitându-mă la nori
Ai mamei obrăjori,
Privind atent la toate
Cât de frumos create.
Uitându-ma la cer
Eu văd al mamei păr
Cu luna prinsă-n el.
Uitându-mă în viaţă
La tot ce e senin,
Va fi ca o povaţă
Să preţuieşti ce ai, din plin.
Căci toate trec, se-aşterne şi uitarea,
Dar nu ar trebui să uiţi ce ţi-e mai sfânt!
Căci amintindu-ţi…tristă-ţi va fi calea
Şi nu vei şti ce-i pacea pe pământ.

IUBEŞTE-ŢI MAMA cât încă trăieşte
Să nu-ntârzii ‘n-al morţii ceas
Că nu vei mai putea vreodată
Să chibzuieşti ce ţi-a rămas…

Standard
poezii

Rama care a refuzat tabloul

Un tablou fără ramă îşi împrăştie culorile pretutindeni.

Culorile se plimbă nestingherite, libere,

şi rememorează ziua în care au fost crucificate în tabloul celebru.

Meşterul a ales cea mai bună ramă din câte existau

însă aceasta l-a refuzat,

spunând că nu poate cuprinde întregul univers

din tablou.

Că nu poate încarcera pe vecie viaţa din el,

nu poate deveni hotar pentru o lume de culori vii!

Tabloul a devenit celebru

pentru că nu i s-a găsit o ramă,

iar noi suntem liberi să schiţăm în fiecare zi

o nouă imagine.

Standard
poezii

Morţii vor să plângă viii

Morţii vor să plângă viii

în mână cu lumânări

vor să ia la ei copiii

culegându-i prin chemări.

 

Cui să ne rugăm strigând

când necazul nu se duce?

la o piatră de mormânt

sprijinind o biată cruce?

 

Cine să ne mai asculte

dacă noi nu ascultăm?

când păcate-s multe, multe

şi nu ştim să le iertăm.

 

Viii văd cum îi plâng morţii

în mână cu lumânări

lasă tot în voia sorţii

plecând peste mări şi ţări.

Standard
poezii

Barza mea s-a rătăcit

Barza mea s-a rătăcit

nu m-a adus în casa potrivită

De ce a coborât într-o-nchisoare

să lase un copil din floare?

Născut într-o celulă-ntunecoasă

numită familiar, acasă

Am primit libertate din primele momente

fiind minor, fără antecedente.

Dacă m-aş fi născut major,

m-ar fi închis alături, repejor

complice la crima ei.

Sunt liber,

deşi m-am născut închis

Sunt închis,

deşi m-am născut liber.

Standard