Ce moarte mi-a fost dat să cunosc
ca un prunc am lăsat-o
să mă alăpteze
cu venin.
Şi-n loc să mă-ntărească
să mă-ntrupez statornic
m-a’ngemănat cu alte
cruci negre care plâng.
Arhive pe etichete: cruce
Morţii vor să plângă viii
Morţii vor să plângă viii
în mână cu lumânări
vor să ia la ei copiii
culegându-i prin chemări.
Cui să ne rugăm strigând
când necazul nu se duce?
la o piatră de mormânt
sprijinind o biată cruce?
Cine să ne mai asculte
dacă noi nu ascultăm?
când păcate-s multe, multe
şi nu ştim să le iertăm.
Viii văd cum îi plâng morţii
în mână cu lumânări
lasă tot în voia sorţii
plecând peste mări şi ţări.
Monologul cuiului
Nu vreau să fiu eu
cel ce-i străpunge palma,
implora cuiul tremurând.
Nu sunt făcut să tai în carne vie,
nu sunt un cui,
sunt o pană de scris!
Vreau să scriu durerea
pe retina celor de sub cruce,
te rog nu mă duce
spre mâna pregătită.
O, dac-aş rugini îndată!
Nu mă lega de mâna lui cu un ciocan
nu sunt decât un cui sărman,
nu vreau să fiu prezent
în moartea tuturor.
Cuiul plângea acum
din mâna de pe cruce,
rugându-se să moară
înaintea Mântuitorului.
Printre gânduri 