poezii

Monologul cuiului


Nu vreau să fiu eu

cel ce-i străpunge palma,

implora cuiul tremurând.

Nu sunt făcut să tai în carne vie,

nu sunt un cui,

sunt o pană de scris!

Vreau să scriu durerea

pe retina celor de sub cruce,

te rog nu mă duce

spre mâna pregătită.

O, dac-aş rugini îndată!

Nu mă lega de mâna lui cu un ciocan

nu sunt decât un cui sărman,

nu vreau să fiu prezent

în moartea tuturor.

 

Cuiul plângea acum

din mâna de pe cruce,

rugându-se să moară

înaintea Mântuitorului.

Standard

16 gânduri despre „Monologul cuiului

  1. Minunate cuvinte, adevarate pentru cui, dar mai adevarate pentru noi, pentru pacatele noastre care l-au tintuit pe cruce. ” Nu cuiele l-au tinut pe cruce, ci dragostea pentru noi””. Felicitari pentru poezie!

  2. san zice:

    cuiul ce ieri străpunse trupul mântuitorului
    şi-a dat un titlu mai academic
    denumindu-se azi pană de scris.
    „eu nu am ucis” se afla în fraza
    cu care şi-a început
    sus numitul(a) memoriile.
    „eu nici n-am atins trupul sfânt…
    ba mai mult, am fost printre cei
    ce şi-au dorit locul pe cruce
    în schimbu-i să-l fi avut”
    astfel îşi înşiră gândurile
    pe hârtia albă a sufletelor
    cu o cerneală roşie, strălucitoare,
    din călimara numită trup
    al prea iubitului miel,
    fiu al lui dumnezeu…

  3. san zice:

    recunosc,
    sunt un cui
    fixat in sufletul lui…

    ce e o pană de scris:
    o unealta ce dezvăluie adevărul
    sau îl ascunde poetic sub rime;
    o unealtă ce poate face mai mult rău
    decât orice cui
    dacă e folosită în scop mişelesc.

    mai bine un cui pocăit
    decât o pană de scris
    ce folosită în scop de amăgit…

  4. san zice:

    un cui ce străpunge
    palma mântuitorului
    lovit de ciocanul satanei
    suntem fiecare…

    dar câţi oare
    devoraţi de remuşcări
    şi de sincere păreri de rău
    acceptă sângele mielului?

    caţi asemeni lui
    pe drumul crucii
    purtân cununa cu spini a păcatului
    vor putea urca dealul căpăţânii?

    câţi la picioarele lui pironite
    vom cere smeriţi
    iertare şi dragoste
    recunoscând că suntem păcătoşi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.