poezii

Lacrimi poluate


Nu mai vreau să visez

că zbor fără aripi

trezindu-mă în fiecare dimineaţă

tot mai muritor.

De mult n-am mai visat

că mor

pesemne,  visul cu moartea vine

doar odată în viaţă.

Pământul acesta negru

încătuşează orice miracol

cum să crezi în lacrimi

dacă până şi ele sunt poluate?

Standard

5 gânduri despre „Lacrimi poluate

  1. san zice:

    aş vrea să pot să ţintuesc
    bolta cerului albastru
    cu al meu suflet sihastru…

    aş vrea să am înc-un apus
    cu stele care nu s-au stins
    pe-a cerului palid abis.

    aş vrea un soare zi de zi
    să lumineze viaţa mea
    chiar dacă-i tristă inima.

    aş vrea să strâng cu drag la piept
    ai iubirii dulci fiori
    de e seară, de e-n zori.

    şi în clip-acestei vieţi
    aş vrea să pot să reuşesc
    tot ce-mi propun, tot ce-mi doresc.

    ………………………………………..

    e visul orişicărui dor
    şi dorul fiecărui vis
    de-a fi simţit, de-a fi atins.

  2. R. zice:

    stii.. poti sa faci din fiecare vis o dulce realitate..trebuie doar sa ai curajul sa admiti fata de tine ca exista si posibilitatea sa nu reusesti.. dar de incercat trebuie sa incerci..:) altfel cum stii daca visul tau trebuie sau nu sa se indeplineasca? ratiunea nu ajuta in situatiile astea.. oricum ratiunea umana este atat de relativa.. ehh you get my point:P

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.