poezii

Morţii vor să plângă viii

Morţii vor să plângă viii

în mână cu lumânări

vor să ia la ei copiii

culegându-i prin chemări.

 

Cui să ne rugăm strigând

când necazul nu se duce?

la o piatră de mormânt

sprijinind o biată cruce?

 

Cine să ne mai asculte

dacă noi nu ascultăm?

când păcate-s multe, multe

şi nu ştim să le iertăm.

 

Viii văd cum îi plâng morţii

în mână cu lumânări

lasă tot în voia sorţii

plecând peste mări şi ţări.

Standard
poezii

Datorii

Am rămas  dator.

Dator în faţa mamei pentru ceea ce sunt,

dator tatălui pentru ce n-am devenit,

dator cerului pentru că am rămas

dator ţie, pentru că ţi-am împrumutat ochii astăzi.

Am împrumutat timpul tău preţios

ca să-ţi spun o poveste şi să scap de-o datorie.

Dacă şi tu ai datorii,

du-te degrabă şi plăteşte,

pentru că eu am încercat să plătesc morţilor

şi nu se poate.

Iar datoria în faţa cerului,

nu se plăteşte decât trăind pentru cer.

Încă sunt dator-

povestea durează toată viaţa.

Standard