Un tablou fără ramă îşi împrăştie culorile pretutindeni.

Culorile se plimbă nestingherite, libere,

şi rememorează ziua în care au fost crucificate în tabloul celebru.

Meşterul a ales cea mai bună ramă din câte existau

însă aceasta l-a refuzat,

spunând că nu poate cuprinde întregul univers

din tablou.

Că nu poate încarcera pe vecie viaţa din el,

nu poate deveni hotar pentru o lume de culori vii!

Tabloul a devenit celebru

pentru că nu i s-a găsit o ramă,

iar noi suntem liberi să schiţăm în fiecare zi

o nouă imagine.