Ce-ar fi fost dacă te-aş fi lăsat să pleci atunci

când nu aveam nevoie de tine

când dezamăgit fiind

nu vedeam în tine decât o minciună

care umple nişte goluri cu aburul prezenţei

un flux şi reflux pe ţărmul singurătăţii mele.

Dacă ţi-aş fi dat drumul să zbori 

în anotimpuri mai calde

să te prelingi printre gratiile degetelor mele –

izvor de apă moartă şi de apă vie –

cum te-ai fi dus lăsând în urmă o dâră albă

de sare……………………………………………..

E nevoie de curaj să te dezbraci de toate

şi să înfrunţi gerul siberian în pielea goală

e nevoie de sânge rece

să poţi privi cum ce-ai lăsat în urmă

continuă să genereze căldură

să se dezvolte

să crească pentru altcineva.