Ce-ar fi fost dacă te-aş fi lăsat să pleci atunci
când nu aveam nevoie de tine
când dezamăgit fiind
nu vedeam în tine decât o minciună
care umple nişte goluri cu aburul prezenţei
un flux şi reflux pe ţărmul singurătăţii mele.
Dacă ţi-aş fi dat drumul să zbori
în anotimpuri mai calde
să te prelingi printre gratiile degetelor mele –
izvor de apă moartă şi de apă vie –
cum te-ai fi dus lăsând în urmă o dâră albă
de sare……………………………………………..
E nevoie de curaj să te dezbraci de toate
şi să înfrunţi gerul siberian în pielea goală
e nevoie de sânge rece
să poţi privi cum ce-ai lăsat în urmă
continuă să genereze căldură
să se dezvolte
să crească pentru altcineva.
Printre gânduri 
Foarte frumos blog. Daca iti place si arta contemporana – in special pictura – te invit sa vizitezi un blog deosebit, pe care il gasesti la aceasta adresa.
Multumesc, Dan. Imi place arta sub toate formele ei de manifestare, multumesc pt link.
o poezie e o stare… frumos redat!
Multumesc, John!
foarte frumos, felicitari
Multumesc! Cam tarziu cu raspunsul, intru mai rar pe blog.