Indiferenţa ta mi-a devenit otravă
şi tot ce faci, lipsit de interes
mă-ndeamnă să aleg fără zăbavă
o cale să mă scape de regres.
Nu crezi că sentimentele supreme
au fost făcute să le-mpărtăşeşti?
nu-i niciodată prea devreme
să spui cuiva că îl iubeşti.
Printre gânduri 
foarte frumos 🙂
am și eu o poezie asemănătoare , numită „nepăsare” 😀
S-o postezi, sunt curios:)
am postat-o 🙂 http://chriszuletzuofficialblog.wordpress.com/indispret/
Mersi!
E parola veche?ca nu merge cea noua…
da,cea veche 🙂
şi eu, sigur o ştiu;)) trimite-mi-o pe mail, te rog.
dă-mi mailul că nu-l mai știu 😀
murdockalexandru@yahoo.com, alexbodoli@mail.ru
Niciodata nu e prea tarziu pentru nimic , nici pt vorbe si nici pt fapte , cu atat mai mult pt sentimente
Nici prea târziu, nici prea devreme….aşa e
indiferenţa-i armă cu tăişuri…
şi-i mai uşor să fii nepăsător
pe-o lume plină de „făţişuri”
şi de persoane cu iz de trădător…
indiferenţa-i scut contra durerii
pe un pământ umplut cu maladii,
să poarte toţi eternele siberii,
să nu îţi pese şi nici să vrei să ştii.
…………………………………………..
mai bine domn în a ta singurătate
si rege glagial pe viaţa ta,
decât rezervă dregător de oale sparte
şi vas de pus durerea altora…
nepretuita concluzia ta..”nu-i niciodată prea devreme
să spui cuiva că îl iubeşti”..chair nepretuita si originala..;)
Multumesc, Ionela. Ar fi bine s-o şi aplicăm în viaţa noastră. Nu ştiu de ce ne temem să mărturisim…fie că nu vrem să-l obişnuim pe celălalt cu lucruri „neobişnuite”, fie ne temem să-i arătăm totul dintr-o dată ca să nu se plistisească…şi multe alte motive
…cred ca toate treb facute in asa fel incat sa atingem un echilibru.in mom ala, cred ca nici partenerul nu are timp neaparat sa se obisnuiasca si nici noi sa uitam..eh..complicate s caile vietii..dar noroc de neocortex. vine in echilibrul arhaicului si ne mai potoleste..;))
;))
…chiar asa este… adevarate cuvinte si totodata un dureros adevar !!!
🙂 asta e viaţa, cu durerile ei insurmontabile şi bucuriile fugitive. Şi când te gândeşti că vina e de multe ori numai a noastră…
e greu…si mai ales cand vine vorba de indiferenta !
😦