poezii

Otrava indiferenţei


Indiferenţa ta mi-a devenit otravă

şi tot ce faci, lipsit de interes

mă-ndeamnă să aleg fără zăbavă

o cale să mă scape de regres.

Nu crezi că sentimentele supreme

au fost făcute să le-mpărtăşeşti?

nu-i niciodată prea devreme

să spui cuiva că îl iubeşti.

Standard

20 de gânduri despre „Otrava indiferenţei”

  3. Avatarul lui san san zice:

    indiferenţa-i armă cu tăişuri…
    şi-i mai uşor să fii nepăsător
    pe-o lume plină de „făţişuri”
    şi de persoane cu iz de trădător…

    indiferenţa-i scut contra durerii
    pe un pământ umplut cu maladii,
    să poarte toţi eternele siberii,
    să nu îţi pese şi nici să vrei să ştii.

    …………………………………………..

    mai bine domn în a ta singurătate
    si rege glagial pe viaţa ta,
    decât rezervă dregător de oale sparte
    şi vas de pus durerea altora…

    Răspunde

    • Multumesc, Ionela. Ar fi bine s-o şi aplicăm în viaţa noastră. Nu ştiu de ce ne temem să mărturisim…fie că nu vrem să-l obişnuim pe celălalt cu lucruri „neobişnuite”, fie ne temem să-i arătăm totul dintr-o dată ca să nu se plistisească…şi multe alte motive

      Răspunde

      • …cred ca toate treb facute in asa fel incat sa atingem un echilibru.in mom ala, cred ca nici partenerul nu are timp neaparat sa se obisnuiasca si nici noi sa uitam..eh..complicate s caile vietii..dar noroc de neocortex. vine in echilibrul arhaicului si ne mai potoleste..;))

Răspunde-i lui alexbodoli Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.