Prima întâlnire/lună

– Cât e de frumos/frumoasă! – E şi inteligent(ă). – E îmbrăcat(ă) cu gust şi ştie să-şi pună în valoare atuurile. – Aş putea spune că nu văd nici un defect la el/ea.

După ceva vreme

-Cât de plictisitor/oare a devenit! – Iar s-a tuns prea scurt… – Iar nu răspunde. Unde-şi ţine telefonul ăla? – Ţi-am spus de mii de ori! – Iar începem?..

E nevoie de o schimbare

După atâtea momente frumoase petrecute împreună, atâtea promisiuni şi dovezi de iubire, încep să se strecoare „micile nemulţumiri”. Dacă la început toate păreau rupte dintr-un basm şi nimic nu părea să ne deranjeze, cu timpul tot mai multe „neajunsuri” ne sar în ochi şi pun sub semnul îndoielii toate certitudinile noastre de la începuturi.

– Parcă celălalt nu mai ţine cont de părerile mele, mă neglijează, face dinadins lucruri care mă deranjează. – Mai mult, simt că nu sunt respectat(ă) şi mă simt folosit(ă).

– Vreau ca celălalt să se schimbe, să fie ca la început. – Dacă mă iubeşte cu adevărat poate s-o facă.

Adeseori, la început avem tendinţa să arătăm doar partea frumoasă a caracterului nostru. Suntem motivaţi s-o facem, impulsionaţi de sentimente.

Alteori, începutul e învăluit în ceaţă şi observăm numai ce ne place. Vrem ca totul să fie ca la început, când de fapt, nimic nu s-a schimbat de-atunci.

De ce vrei să se schimbe cel de lângă tine?

Când îţi vei răspunde la această întrebare, vei constata că cel de lângă tine nu e singurul egoist. Atunci când celălalt nu se schimbă după nenumărate insistenţe, îl considerăm egoist. Ce urmărim noi atunci când vrem să-l schimbăm pe celălalt? Nu cumva fericirea personală?

De ce NU se schimbă oamenii?

Oamenii NU se schimbă din diverse motive:

-nu vor s-o facă;

-nu văd ceva rău în situaţia lor actuală, deci nu văd rostul schimbării;

-nu li se induce necesitatea unei schimbări aşa cum ar trebui:

Nu e suficient să ceri ceva în numele iubirii, e necesar ca celălalt să simtă că schimbarea îl avantajează; „Nu-mi place!” nu-l va schimba pe celălalt.

Dimpotrivă, „mi-ar plăcea”, „ţi-ar sta mult mai bine”, „cred că aşa e mult mai bine”, pot aduce rezultate neaşteptate.

– nu cred că se pot schimba ( -Aşa e felul meu; – Aşa m-am deprins din copilărie; -Nu pot!)

– n-o fac pentru că nici partenerul nu a ţinut cont de cererile lor (- Tu vorbeşti? Ţi-am spus de atâtea ori să nu mai…)

Soluţii?

E frustrant să vezi să cel de lângă tine nu ţine cont de părerile tale şi nu vrea să facă nimic. Deja aproape că ai încetat să speri că se mai poate schimba ceva. Ai de ales între a continua resemnat abandonând lupta, de a menţine „asediul” până când celălalt va ceda, sau de a-l părăsi.

Aici intervine regula de aur de pe paginile Bibliei:  “Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel…” – Matei 7.12

– Vrem schimbare, trebuie să ne schimbăm.

– Vrem respect, trebuie să respectăm.

– Vrem înţelegere, trebuie să înţelegem.

– Vrem dragoste, trebuie să oferim dragoste.