poezii

N-am să te las

N-am să te las să mori departe

închisă-n templul tău de sare

să plângi şi lacrima să poarte

durerea ta la porţi de nepăsare.

 

N-am să te las să tremuri rece

sub al singurătăţii ger

iubirea noastră nu va trece

e legământul viager.

 

N-am să te las să cazi vreodată

mai jos de braţele-mi întinse

fiinţa mea demult ţi-e dată

şi sentimentele nestinse.

 

N-am să te las să pleci din ochii mei

pentru c-ai lua cu tine sclipirea din ei.

 

Standard
poezii

Templul minciunii

Ţi-ai ridicat un templu al minciunii

punând un lacăt mare la intrare

să-i calce pragul curioşii şi nebunii

iar adevărul să rămână-n depărtare.

 

Orice fragment ce-aşterni în faţa mea

e o fantasmă, chiar de-o pot atinge

degeaba te întinzi pe duşumea,

după ce plec amorul tău se stinge.

 

De ce să te prefaci că e ţi-este bine

zâmbind când totu-n tine plânge

de ce să-nduri când nu te poţi abţine,

şi adevărul jalnic te constrânge.

 

Ţi-ai ridicat un templu al minciunii

punând un lacăt mare la intrare

să vină proştii şi nebunii!

eu am intrat şi nu mai am scăpare.

 

Standard