N-am să te las să mori departe
închisă-n templul tău de sare
să plângi şi lacrima să poarte
durerea ta la porţi de nepăsare.
N-am să te las să tremuri rece
sub al singurătăţii ger
iubirea noastră nu va trece
e legământul viager.
N-am să te las să cazi vreodată
mai jos de braţele-mi întinse
fiinţa mea demult ţi-e dată
şi sentimentele nestinse.
N-am să te las să pleci din ochii mei
pentru c-ai lua cu tine sclipirea din ei.
m-a emotionat poezia ta!
😛
O deosebita rezonanta sufletesca! Foarte frumos! 😀
Multumesc! 😀
Ultimele doua versuri m-au topit. 🙂
😀
Asta numesc eu dragoste adevarata ^^!
Minunata poezia.
Multumesc! 🙂
Frumoase declaratii de apartanenta, de dependenta!
Multumesc, Marius!
Frumoasă declaraţie de dragoste!!
Sublima poezia, Alex!
Iti multumesc mult, pentru ca impartasesti cu noi, gandurile tale atat de frumoase, cuprinse in poezii.
Iti doresc, o seara minunata! 🙂
foarte frumoase versuri , esti indragostit?
here’s a bit from the translation i got- „I let you die on closed-salt in your house to cry and tear to wear your pain at the gates of indifference.”
Excuse me for this latter reply. I will try to make a translation. Thanks for visit!