poezii

N-am să te las

N-am să te las să mori departe

închisă-n templul tău de sare

să plângi şi lacrima să poarte

durerea ta la porţi de nepăsare.

 

N-am să te las să tremuri rece

sub al singurătăţii ger

iubirea noastră nu va trece

e legământul viager.

 

N-am să te las să cazi vreodată

mai jos de braţele-mi întinse

fiinţa mea demult ţi-e dată

şi sentimentele nestinse.

 

N-am să te las să pleci din ochii mei

pentru c-ai lua cu tine sclipirea din ei.

 

Standard
poezii

Popor de lut

Dragul meu popor de lut

vino să-ţi alegi olarul

nu spera că vei uita amarul

după vot primi-vei un călduros salut.

 

N-ai învăţat că vorbe goale

de electorat se ‘nalţă pân’la nori

a rămas puţin şi o să mori

dacă toţi te mint şi tu stai moale.

 

Te invit la votul democratic sigur

vei trăi cum nici nu crezi…

te-nvăţăm noi cum să ne votezi

ce te-aşteaptă după, vei vedea şi singur.

Standard
poezii

Vino să mângâi focul

M-am rătăcit între braţele tale

două margini de paradis

eu, cu licenţă-n puncte cardinale

înainte-ţi, iată-s compromis.

Unde să te plasez pe harta vieţii

la ce coordonate lin pluteşti

te înfrăţeşti cu roua dimineţii

mi-aduci lumina şi-apoi te risipeşti.

Rătăcitori glisându-ne prin ceaţă

ne regăsim ca să ne pierdem iară

unde domneşti, prinţesa mea de gheaţă

vino să mângâi focul de odinioară.

Standard
poezii, texte

Învaţă să fii

Ne-am învăţat să dezbatem frumosul

ştim cum arată un portret ideal

orice bolnav s-a adaptat cu mirosul

medicamentului consubstanţial.

 

Ştim ce înseamnă adevărata iubire

cum să trăim momente de vis

sublima cale către fericire

ştim chiar, Pământul să-l facem Paradis.

 

Dar zilele ne sunt la fel de triste

prietenii la fel de-nşelători

culegem zâmbete de prin reviste

trăim realitatea visători.

 

Suntem mai informaţi ca niciodată

Analizăm soluţii mii şi mii

dar roadele schimbării se arată

nu când le ştii, ci când înveţi să fii.

 

Învaţă să faci ceea ce placi

învaţă să dai ceea ce ai

învaţă să cânţi ceea ce simţi

ÎNVAŢĂ SĂ FII ceea ce ştii.

 

 

 

 

 

Standard
poezii

Templul minciunii

Ţi-ai ridicat un templu al minciunii

punând un lacăt mare la intrare

să-i calce pragul curioşii şi nebunii

iar adevărul să rămână-n depărtare.

 

Orice fragment ce-aşterni în faţa mea

e o fantasmă, chiar de-o pot atinge

degeaba te întinzi pe duşumea,

după ce plec amorul tău se stinge.

 

De ce să te prefaci că e ţi-este bine

zâmbind când totu-n tine plânge

de ce să-nduri când nu te poţi abţine,

şi adevărul jalnic te constrânge.

 

Ţi-ai ridicat un templu al minciunii

punând un lacăt mare la intrare

să vină proştii şi nebunii!

eu am intrat şi nu mai am scăpare.

 

Standard
poezii

Am pregătit petale

Tăcerea ta m-a asurzit.

Urechea mea nu învățase alt ecou

Decât pe cel al zâmbetului tău.

Ești tristă și asta se vede în mersul cuvintelor

pe aleea pustie a gândurilor mele.

Trezește-mă cu strigătele tale,

deschide-mi ochii cu parfum de șoapte

frumoasa mea, am pregătit petale

e-atât de cald și e atât de noapte…

Standard