Ce-ar fi copilăria fără joc
izvorul fără strop de apă
fără de aripi pasărea de foc,
ce-ar fi un mort fără de groapă?
Arhive pe categorii: poezii
Prietenie
Eşti un fir din mănunchiul de flori
în mâinile crăpate ale Universului
un om legat de simţuri şi fiori
în clipa asta modelat de paşii versului.
Ce-ar fi o floare pe retina unui orb?
Ce-ar fi un cânt la o ureche stinsă?
Te-ai născut să împarţi bucurii şi tristeţi
cu razele de soare ce-ţi răsar în cale
cum altfel ai simţi dulceaţa unei dimineţi
şi-aroma unor coji de portocale?
Criticilor…
Nu e nevoie de cuvinte
când devine poezie un gând
e nevoie de inimi
să poarte spre ceruri un cânt.
Laptele crucilor
Ce moarte mi-a fost dat să cunosc
ca un prunc am lăsat-o
să mă alăpteze
cu venin.
Şi-n loc să mă-ntărească
să mă-ntrupez statornic
m-a’ngemănat cu alte
cruci negre care plâng.
N-am să te las
N-am să te las să mori departe
închisă-n templul tău de sare
să plângi şi lacrima să poarte
durerea ta la porţi de nepăsare.
N-am să te las să tremuri rece
sub al singurătăţii ger
iubirea noastră nu va trece
e legământul viager.
N-am să te las să cazi vreodată
mai jos de braţele-mi întinse
fiinţa mea demult ţi-e dată
şi sentimentele nestinse.
N-am să te las să pleci din ochii mei
pentru c-ai lua cu tine sclipirea din ei.
Popor de lut
Dragul meu popor de lut
vino să-ţi alegi olarul
nu spera că vei uita amarul
după vot primi-vei un călduros salut.
N-ai învăţat că vorbe goale
de electorat se ‘nalţă pân’la nori
a rămas puţin şi o să mori
dacă toţi te mint şi tu stai moale.
Te invit la votul democratic sigur
vei trăi cum nici nu crezi…
te-nvăţăm noi cum să ne votezi
ce te-aşteaptă după, vei vedea şi singur.
Grâce de glace
Une très bonne nuit,
chimère qui s’ évanouit
à la première flêche du soleil
et qui jette un sentiment pareil
dans mon âme de glace
viens offrir ta grâce.
Vino să mângâi focul
M-am rătăcit între braţele tale
două margini de paradis
eu, cu licenţă-n puncte cardinale
înainte-ţi, iată-s compromis.
Unde să te plasez pe harta vieţii
la ce coordonate lin pluteşti
te înfrăţeşti cu roua dimineţii
mi-aduci lumina şi-apoi te risipeşti.
Rătăcitori glisându-ne prin ceaţă
ne regăsim ca să ne pierdem iară
unde domneşti, prinţesa mea de gheaţă
vino să mângâi focul de odinioară.
Învaţă să fii
Ne-am învăţat să dezbatem frumosul
ştim cum arată un portret ideal
orice bolnav s-a adaptat cu mirosul
medicamentului consubstanţial.
Ştim ce înseamnă adevărata iubire
cum să trăim momente de vis
sublima cale către fericire
ştim chiar, Pământul să-l facem Paradis.
Dar zilele ne sunt la fel de triste
prietenii la fel de-nşelători
culegem zâmbete de prin reviste
trăim realitatea visători.
Suntem mai informaţi ca niciodată
Analizăm soluţii mii şi mii
dar roadele schimbării se arată
nu când le ştii, ci când înveţi să fii.
Învaţă să faci ceea ce placi
învaţă să dai ceea ce ai
învaţă să cânţi ceea ce simţi
ÎNVAŢĂ SĂ FII ceea ce ştii.
Templul minciunii
Ţi-ai ridicat un templu al minciunii
punând un lacăt mare la intrare
să-i calce pragul curioşii şi nebunii
iar adevărul să rămână-n depărtare.
Orice fragment ce-aşterni în faţa mea
e o fantasmă, chiar de-o pot atinge
degeaba te întinzi pe duşumea,
după ce plec amorul tău se stinge.
De ce să te prefaci că e ţi-este bine
zâmbind când totu-n tine plânge
de ce să-nduri când nu te poţi abţine,
şi adevărul jalnic te constrânge.
Ţi-ai ridicat un templu al minciunii
punând un lacăt mare la intrare
să vină proştii şi nebunii!
eu am intrat şi nu mai am scăpare.
Printre gânduri 