Ne-am învăţat să dezbatem frumosul
ştim cum arată un portret ideal
orice bolnav s-a adaptat cu mirosul
medicamentului consubstanţial.
Ştim ce înseamnă adevărata iubire
cum să trăim momente de vis
sublima cale către fericire
ştim chiar, Pământul să-l facem Paradis.
Dar zilele ne sunt la fel de triste
prietenii la fel de-nşelători
culegem zâmbete de prin reviste
trăim realitatea visători.
Suntem mai informaţi ca niciodată
Analizăm soluţii mii şi mii
dar roadele schimbării se arată
nu când le ştii, ci când înveţi să fii.
Învaţă să faci ceea ce placi
învaţă să dai ceea ce ai
învaţă să cânţi ceea ce simţi
ÎNVAŢĂ SĂ FII ceea ce ştii.
Printre gânduri 
multi se regasesc in cuvintele tale! felicitari!
Multumesc!
Foarte frumos mesajul poeziei! Din pacate multi sunt constienti de ce ai scris dar putini aplica! Uita de ei iar cand se trezesc e prea tarziu sa mai schimbe ceva.
Exact aşa se petrec lucrurile.
Frumos demersul acesta liric.
Apreciez 🙂
unde gasim un profesor oare ?:)
suntem cei mai buni profesori;)) Nu acceptăm sfaturi, iar dacă totuşi o facem, nu aplicăm nimic. „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”
exact
wonderful poem… loved „reality dreamers”, thanx for the inbuilt translate option of google..
thanks for dropping in my blog & for the like nd follow….Have a nice day
You know that Google provides poor translations. In the near future, i’m planning to translate the blog in english. Thanks for visit!
yea Alex… its only like something is better than nothing…
proving ur own trans is indeed a gr8 idea, Alex…. it would b more favourable for ur followers
„dar roadele schimbării se arată
nu când le ştii, ci când înveţi să fii”
…iar eu inca invat cine sunt 🙂
te pup, frumoasa poezia
aceleasi versuri mi-au placut si mie foarte mult!intreg poemul e unul reusit, dar versurile astea ma reprezinta cel mai bine!
Alex..cred ca esti un om minunat! asa-i ca te iubesc persoanele din jurul tau? 🙂
Ionela, multumesc! Sunt minunat, de minunăţia din jurul meu. Mă iubesc aşa cum sunt sigur că te iubesc şi pe tine. 🙂
Multumesc, Claudia! Cred că nici unul dintre noi nu se cunoaşte pe deplin.
Excelentă poezie. Cu un final motivator şi plin de substanţă. Simt că dacă m-ai vorbesc o să o fac dezbătând frumosul, aşa cum spui, aşa că spun doar că îmi place 🙂
🙂 Multumesc pentru apreciere, mă bucur că vezi ceva frumos printre rânduri. Frumos ar fi să reuşim să devenim.
Cu devenirea stii cum e, primii 40 de ani sunt mai grei 🙂 următorii vin de la sine. Cu „timpul” învăţăm „să devenim” şi învăţăm „să fim” . Necazul e că deşi ştim teoretic, nu punem în practică. Iar când şi ştim şi vrem s-ar putea să nu mai putem. Eu însă cred că omul trebuie să găsească un echilibru între ceea ce Poate, Vrea şi Ştie ca să reuşească să Dea, din ceea ce Simte şi să-i Placă s-o facă.
Ai sintetizat mesajul generic al poeziei într-o frază în care ai adăugat echilibru. Ce bine-ar fi de-am fi echilibraţi…
Da, asta e mai greu, dar se poate…
Stefania, iti multumesc pentru gandurile frumoase. În ultima strofă am făcut şi o mică apologie identităţii personale. Trăim teoretizând, nicidecum aplicând, iar la acestea se adaugă şi lipsa identităţii. O seară plăcută!
Foarte frumos ai cuprins in versuri, adevarul despre noi oamenii, Alex!
Din nou imi place si ma indeamna la meditatie, indemnul tau plin de intelepciune, din ultima strofa. Iti multumesc, Alex. O seara minunata iti doresc! 🙂