Poetul…

E tot mai obosit, și mai schimbat,
E trist că lumea nu-l ascultă,
Atâtea patimi a purtat,
Și-nțelepciune-atât de multă.

A fost oglindă pentru mulți,
A fost și carte, și psaltiră,
Iar dacă stai să îl asculți,
N-o să întrebi de ce te miră.

El are lumea lui, și alte gânduri,
Un alt pământ, și altă limbă,
Îți scrie tot mai multe rânduri,
Dar ție gândul ți se plimbă.

Ar vrea să vadă Paradisul,
Să-l dea la toți spre bucurie,
Dar până se-mplinește visul,
Salvează minți de nebunie.

Poetul e poet, de când e cerul,
Când toată lumea râde, el va plânge,
Și nu se va găsi misterul,
Deși vor fi urme de sânge.

Le poète…(traduction Alexandra Holban)

De plus en plus fatigué et changé
Triste… on ne l’écoute plus
Tant de peines il a portés
Et plein de sagesse il a connu.

Certains l’ont pris pour un miroir
Tour à tour bouquin et livre de chevet
Et si tu prends le temps de l’écouter
Tu seras surement étonné.

Il a son monde et d’autres pensées
Une autre terre, une autre langue
Il écrit de plus en plus de vers
Tu as du mal à y voir clair.

Il voudrait voir le Paradis
Et en faire don à ses amis
Mais le temps que le rêve s’accomplit
Il sauve les âmes de la folie.

Il est poète depuis la nuit des temps
Quand tous riront, il pleurera
On trouvera des taches de sang
Jamais on ne déchiffrera.