Eşti un fir din mănunchiul de flori
în mâinile crăpate ale Universului
un om legat de simţuri şi fiori
în clipa asta modelat de paşii versului.
Ce-ar fi o floare pe retina unui orb?
Ce-ar fi un cânt la o ureche stinsă?
Te-ai născut să împarţi bucurii şi tristeţi
cu razele de soare ce-ţi răsar în cale
cum altfel ai simţi dulceaţa unei dimineţi
şi-aroma unor coji de portocale?
Printre gânduri 
Tu ai reuşit să stabileşti care este, într-un fel, rolul nostru în univers, rolul nostru ca fiinţe umane, ca prieteni, ca iubitori de frumos. Poate că trebuie să fim fire de nisip, poate că ne pierdem printre flori sau să respirăm cu nesaţ aromele plăcute ale vieţii pentru a fi fericiţi. Frumoasă poezie, Alex! Felicitări!
Eu va multumesc pentru frumoasa sinteza si ma bucur ca impartasiti aceleasi ganduri!
ce bine ca imi place portocala
😛 am nimerit-o… ce ma fac cu cei care detesta portocalele? ;))
sa le recomanzi pepene rosu …si ala imi place
si mie! Mai ales in perioada asta cand ne uscam de sete si caldura:)
nu se poate …cel galben il urasc …sa vad la tine cum sta treaba
Am un coleg care nu-l suporta. Cum simte miros de pepene galben o ia la fuga. Nu sunt un mare fan, insa il consider comestibil.
Foarte tare e acest manunchi de randuri !mulyumesc pt postare.pup.O seara placuta!
Eu iti multumesc pentru apreciere! O seara frumoasa si tie!
ai primit o leapsa de la mine 😀
http://mirupunct.wordpress.com/2012/07/25/leapsa-liebster/
m-ai nenorocit;))…ma ocup de ea cat mai curand:) mersi!
nu e obligatoriu sa sti :o3
glumeam, stai linistita! o rezolvam:P mi-ai dat o tema si un subiect de postat:)
atunci e bine ;;)
ai o leapsa de la mine 😀
http://mirupunct.wordpress.com/2012/07/25/leapsa-liebster/
Foarte frumoasa poezia, Alex! Iti multumesc mult pentru ca ai impartasit-o cu noi.
O seara minunata iti doresc, Alex! 🙂
Multumesc, Stefania! Ca intotdeauna, ai numai cuvinte de lauda de spus:) cand sa ma pregatesc pentru critici? O seara frumoasa si tie!
Ca intotdeauna, le meriti din plin, Alex!
Ei, am sa te critic chiar in momentul acesta! Scrii foarte foarte foarte bine!
Simti frumos si scrii frumos si te felicit din tot sufletul meu!
O noapte divina iti doresc, Alex! 🙂
Asa ma critici tu…Ar trebui sa te critic eu pentru blogul tau in care toata lumea se retrage pentru a trai cu adevarat. O coordonare sublima intre imagini, cuvinte si sunet. O seara minunata, Stefania!
Pingback: Puşkin cel mai mare poet rus, un adevărat Don Juan « bibliodevafiliala3
E ceva magic in a fi. In a exista. Indiferent ce se intampla cu tine, trec anotimpurile, razi, plangi, te bucuri sau esti trist, toate vin si pleaca dar tu esti mereu acolo, nu pleci nicaieri ! Esti prezent. Existi. E ceva inexplicabil in asta, e cel mai bun exemplu pentru o minune.
Imi place unghiul nou din care pot sa privesc creatiile tale, imi place vibratia asta de noutate.E ca si cum pot respira prin mai multe locuri. Reusesti de fiecare data sa ma uimesti. 🙂
A realizat o frumoasa schita a existentei! Multumesc pentru cuvintele de apreciere.
Eu iti multumesc. Imi doresc ca in viitor sa pot scrie cel putin atat de frumos ca si tine. Insa deocamdata nu m-am si gandit sa postez ce creez pe Internet.
Între bucurii şi tristeţi este întotdeauna un echilibru fragil…
de acord…