O poezie e o stare

un plâns sub pleoapa unei pagini

surâsul tău prins între două margini

gândul ‘nainte de culcare.

mi-e teamă între două rânduri

şi singur la sfârşit de strofă cânt

soarta unui vierme sub pământ

şi noaptea unui dor pe pat de scânduri.

oglinda-n care poţi privi şi-atinge

un eu uitat la colţ de stradă

un el dormind în vis să vadă

cum poezia naşte, creşte şi se stinge.

o poezie e o stare, trecătoare

ce-agaţă-n mers făptura ta

o floare de nu-mă-uita

de multe ori călcată în picioare.