O poezie e o stare
un plâns sub pleoapa unei pagini
surâsul tău prins între două margini
gândul ‘nainte de culcare.
mi-e teamă între două rânduri
şi singur la sfârşit de strofă cânt
soarta unui vierme sub pământ
şi noaptea unui dor pe pat de scânduri.
oglinda-n care poţi privi şi-atinge
un eu uitat la colţ de stradă
un el dormind în vis să vadă
cum poezia naşte, creşte şi se stinge.
o poezie e o stare, trecătoare
ce-agaţă-n mers făptura ta
o floare de nu-mă-uita
de multe ori călcată în picioare.