– Ce vă supără?
– Multe mă supără, însă dvs. mă puteți ajuta cu durerile de cuvinte.
– Când ați fost ultima oară la cuvântolog?
– Să tot fie vreo 10 ani…
– Deschideți gura, să vedem.
– Aaa…
– Aaa-oleu! O să mai trebuiască să veniți pe aici, nu arată deloc bine. Sunt cuvinte vechi, găunoase, iar aici, pe partea stângă, riscați să vă pierdeți și cuvintele bune dacă nu intervenim.
– Nu vreau să îmi scoateți chiar tot. Scoateți-mi cuvintele astea două, care mi-au ieșit în copilărie în cerul gurii și mereu se poticnesc celelalte de ele când dau să vorbesc. Cu restul, o mai duc eu câțiva ani, nu mă supără așa rău.
– Eu le scot, dar să știți că nu e suficient. Că nu vă supără pe dumneavoastră e un lucru, dar îi cam supără pe alții. Gândiți-vă la familie în primul rând.
– Scoate-mi, domnule, astea două cuvinte de care ți-am spus. Văd eu cu restul.

14.02.2019

Te-am cucerit cu poezie

cu melodie, ritm, cadenţă

frumoasă tu, ora târzie

fără un sfert pân’ la demenţă.

Am început cu rimă-mbrăţişată

uşor sfios, capul plecat

apoi cu rimă-mperecheată,

cu versul alb te-am fermecat.

Respirai poezie, iubito

te hrăneai din mine inspirând

şi-mi suflai silabe suspinând…

Întrebări de la Miruna:

1.Dacă ai fi pus în situaţia de a respecta regulile impuse de tine pentru tine sau cele pe care societatea te constrânge să le accepţi, care ar fi alegerea ta şi de ce?
2. O prietenă m-a întrebat de unde vine atâta inspiraţie. Eu cred că vine de niciunde pe furiş. Tu ce zici?

1.Foarte bună întrebarea ta, necesită un răspuns argumentat.

Ca mulți alții, mă ghidez după un set de principii fixate de mine sau adoptate pe baza empatiei. În mod cert, voi respecta ceea ce cu bună știință am stabilit pentru binele meu, fără a leza integritatea societății. Societatea nu mă poate constrânge decât în plan ideatic prin gradul de influență pe care-l poate avea asupra mea, însă practic nu-mi poate face nimic. Încă odată precizez că setul de principii adoptat de mine nu contravine codului penal, civil, etc. Societatea își poate schimba “viziunea” odată cu factorul timp, circumstanțe sau oameni aflați la conducere. Eu încerc să-mi păstrez identitatea și libertatea.

2. “De niciunde pe furiș”….foarte inspirat. De unde-(mi) vine inspirația?

În căutarea unui responsabil pentru ideile geniale oamenii au inventat muza. Se crede că oamenii obișnuiți în circumstanțe habituale nu pot produce capodopere. Cu intervenția muzei cei obișnuiti devin geniali.

Ce ne facem cu geniile? Inspirația de care dispun este autosuficientă, se presupune că nu mai au nevoie de ajutorul muzei.
Mai concret, inspirația vine din multitudinea de asocieri pe care creierul le poate produce având la dispoziție elemente ale cunoașterii. Pe măsură ce cunoaștem mai mult, putem produce mai mult. Desigur, pot fi contrazis cu ușurință până la acest punct. Există atâtea creiere care, deși dispun de un bagaj informațional fabulos, nu pot organiza informațiile într-o manieră productivă. Pot asimila enorm, dar nu pot produce nimic original. Pentru aceasta e nevoie de ceva suplimentar. E nevoie de intenție, concentrare, perseverență și talent.
Vă mulțumesc pentru întrebări!