Sunt o lacrimă neplânsă,
o rană îngropată-n sare
cuprinsă de o sete-aprinsă
tânjesc după eliberare.
Sunt un strop din apa cerească
legat de sarea grea din muritori
suferinţa mă rog să le crească
s-ating lumina, să mă-nalţ spre nori.
o lacrimă-şi deplânge purtătorul
că-n viaţa lui n-a plâns măcar odată
cum să ajungă apă la Mântuitorul
când nu-i nici o pleoapă de lacrimi udată?
în a plânge lacrimi nu-i nici o ruşine
suferinţa-i către ceruri scară
să iei seama însă, măi creştine,
plânsul să nu-ţi fie apă chioară.
Printre gânduri 
Pingback: Cuvinte zapacite « Icepickk's Blog
Pingback: Hey! Mi-a fost dor de voi | Madalina Ciucu
Pingback: Un An Nou Fericit, tuturor! La Mulţi Ani! « Stefania's
Mi-a fost dor de tine, Alex! Am asteptat cu nerabdare revenirea ta.
Foarte emotionanta poezia, mi-a atins sufletul.
O seara minunata iti doresc, Alex, si-o noua saptamana splendida din toate punctele de vedere! cu mult drag! 🙂
Buna, Stefania! Multumesc pt vizita:) Am tras chiulul pe blog. O săptămână cât mai frumoasă şi ţie! te pup.
Buna, Alex!
Se apropie sarbatoare nasterii Mantuitorului nostru si iti doresc, din tot sufletul meu, sa ai parte de Sarbatori Fericite, multa sanatate, pace si liniste sufletesca, armonie, iubire si multe bucurii, impreuna cu toti cei pe care ii iubesti, tu, cel mai mult!
Craciun Fericit, Alex! 🙂
Multumesc mult pentru urari, draga Stefania! M-as bucura sa stiu ca toate-ti merg de minune si fericirea te tine de mana in inaintarea ta pe drumul vietii. Sa primesti dragoste atunci cand te astepti cel mai putin de la persoana pe care o pretuiesti cel mai mult. Sa intalnesti noi prieteni cu care sa impartasesti bucurii, dar sa ai puterea sa-i pastrezi si pe cei vechi. Cu drag, Alex.
Iti multumesc din toata inima mea, draga Alex, pentru urare si pentru gandurile tale bune pentru mine.
Fii binecuvantat, Alex, cu tot cei mai bun pe lumea aceasta!
Iti doresc din toata inima mea, un An Nou, mai bun, mai linistit, mai prosper, multe impliniri profesionale si personale si multe bucurii!
La multi ani, Alex! 🙂
Superbă poezie… chiar îmi place foarte mult.
Multumesc, Mădălina!
Frumos :o3
Multumesc, Isabela!
Cresti mare , Alex ! :*
confesiunea e mereu o slabiciune …
Toate ideile filosofice au ajuns la noi prin intermediul unor confesiuni. Nu vad in confesiune o simpla spovedanie. Ci o modalitate prin care contribuim la imbogatirea fondului universal de trairi si rationamente. 🙂 totusi, ai libertatea de a o vedea ca pe o slabiciune.
”suferinţa-i către ceruri scară” cat de adevarat
..si scara e din lacrimi ??
App …unde ai umblat ? 🙂
Imi place noua poza 🙂
Buna, Nexya 🙂 M-am rătăcit printre gânduri şi abia de-am reuşit să ies la lumină. Am incercat sa emit mai multe ipoteze. Lacrimile reprezintă cel mai curat lichid de pe pământ. Când în colţul ochiului mijeşte o lacrimă, sarea ne rămâne pe obraz , iar apa pura se evaporă, purtând cu ea un mesaj la cer. Suferinţa ne purifică şi ne apropie de divinitate. Multumesc pt poza si interes:P tu ce faci?
Ma straduesc sa respir un aer curat 🙂
Plansul nu-i niciodata apa chioara..
Mă tem că foarte des se plânge fără motiv, se plânge fals – „cu lacrimi de crocodil”
Din acest punct de vedere 🙂