texte

Răni cuvântătoare


Cuvintele tale ca plumbul de grele

izbit-au în ţeasta unui copil

limba-i izvorul nesecat de rele

din flacăra alimentată cu propil.

 

Rănile înscrise pe-ale mamei tâmple

de insulte cu tăişul ascuţit

i-au furat auzul, de durere umple

sufletu-i de vreme chinuit.

 

Vorba-ţi aspră, dreasă cu acid

ce-o plantezi chiar din obişnuinţă

e amprenta unui genocid

condamnarea pentru suferinţă.

 

Înainte de-a deschide gura

ia aminte să înghiţi mereu

tot veninul, răutatea, ura

omule, ce e aşa de greu?

Standard

11 gânduri despre „Răni cuvântătoare

  1. Pingback: “La paradisul femeilor” – Primul MALL? « bibliodevafiliala3

  2. Minunat poemul, Alex. Plin de adevar si intelepciune!
    Uneori, un cuvant greu, acid, te poate dobora, mai repede decat o secera! Multumesc!
    O zi minunata iti doresc! 🙂

    • Eu iti multumesc, Stefania. La început a fost cuvântul… Cuvintele pot face minuni şi pot răni de moarte. E indicat să facem minuni prin cuvânt, nu victime. O zi plină de bucurie!

  3. „limba-i izvorul nesecat de rele” – corect. Cuvintele odată spuse nu mai pot fi şterse şi afectează mai mult, pentru că dor de câte ori îţi aminteşti de ele. Foarte bună poezie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.