Cuvintele tale ca plumbul de grele

izbit-au în ţeasta unui copil

limba-i izvorul nesecat de rele

din flacăra alimentată cu propil.

Rănile înscrise pe-ale mamei tâmple

de insulte cu tăişul ascuţit

i-au furat auzul, de durere umple

sufletu-i de vreme chinuit.

Vorba-ţi aspră, dreasă cu acid

ce-o plantezi chiar din obişnuinţă

e amprenta unui genocid

condamnarea pentru suferinţă.

Înainte de-a deschide gura

ia aminte să înghiţi mereu

tot veninul, răutatea, ura

omule, ce e aşa de greu?