Un tablou fără ramă îşi împrăştie culorile pretutindeni.
Culorile se plimbă nestingherite, libere,
şi rememorează ziua în care au fost crucificate în tabloul celebru.
Meşterul a ales cea mai bună ramă din câte existau
însă aceasta l-a refuzat,
spunând că nu poate cuprinde întregul univers
din tablou.
Că nu poate încarcera pe vecie viaţa din el,
nu poate deveni hotar pentru o lume de culori vii!
Tabloul a devenit celebru
pentru că nu i s-a găsit o ramă,
iar noi suntem liberi să schiţăm în fiecare zi
o nouă imagine.
Printre gânduri 
„Tabloul a devenit celebru
pentru că nu i s-a găsit o ramă,
iar noi suntem liberi să schiţăm în fiecare zi”
Foarte profund.Orice asemanare cu viata reala este pura intamplare.
🙂
O poezie cu iz filosofic… Nu pot spune decat ca este extraordinara! Felicitari!
Multumesc:) Şi la tine am găsit lucruri interesante;) Am de citit…
mi-a placut mult, e ceva special in modul in care exprimi ce gindesti, beavo!
Multumesc, Ana. Bine ai venit!
Minunata comparatie, fiecare suntem un mic univers. Bravo, Alex!
Mulţumesc:)
paradis… spune semnificatii. Aas completa, adaugand feerie filiozofica.Si as incheia: felicitari!
Madi si Onu
Multumesc! Sper că am înţeles mesajul…vreţi să scriu ceva despre Paradis?(cât mai multe semnificaţii)…să prezint semnificaţiile acestor versuri…sau…:)
Talcul era aprecierea comentariului lui paradisblonzesc, pe care-l vedeam aureolat de feerie filozofica, meritand felicitari!
Madi si Onu
Multumesc pentru „luminare”! 🙂
no comment today..
plin de semnificatii titlul…poezia la fel!
te pup
🙂 Cât mai multe, cu atât mai bine. Take care:*