poezii

Datorii


Am rămas  dator.

Dator în faţa mamei pentru ceea ce sunt,

dator tatălui pentru ce n-am devenit,

dator cerului pentru că am rămas

dator ţie, pentru că ţi-am împrumutat ochii astăzi.

Am împrumutat timpul tău preţios

ca să-ţi spun o poveste şi să scap de-o datorie.

Dacă şi tu ai datorii,

du-te degrabă şi plăteşte,

pentru că eu am încercat să plătesc morţilor

şi nu se poate.

Iar datoria în faţa cerului,

nu se plăteşte decât trăind pentru cer.

Încă sunt dator-

povestea durează toată viaţa.

Standard

12 gânduri despre „Datorii

  1. Hmmmmm, a venit si „carcotasa”. 😛 Uite, eu nu sunt de acord cu ideea de datorie, nu vreau sa fac ceva (orice) pentru cineva pentru ca sunt datoare ci pentru ca imi doresc sa fac, pentru ca asa vreau si asa simt. Nu ii sunt datoare mamei pentru ca m-a adus pe lume, a fost dorinta ei ( apropo, nimeni nu te intreaba daca vrei sa te nasti ), dar voi avea grija cu drag de ea cand va fi cazul. Intelegi ideea? Sigur, discutia ar putea sa fie mult mai complexa pe tema asta, am spus foarte pe scurt. 🙂

    • Îi sunt dator mamei în alte privinţe. Nu pentru că m-a născut. Pentru că m-a învăţat cum să trăiesc, mi-a prezentat opţiunile şi finalităţile. Am ales să trăiesc după nişte principii. Sunt dator să le respect, însă n-o văd ca pe o datorie, mai degrabă ca pe un mod de a fi, ceea ce fac mă reprezintă. Sunt dator să n-o dezamăgesc, pentru că atâta vreme cât mi-a fost alături, nu m-a dezamăgit.

    • Mă bucur când îmi spui că nu eşti de acord cu ceva. Aşa pot explica ce am vrut să spun sau, cel puţin, să descriu punctul de vedere mai explicit. Multumesc, Luno!:P

  2. Pingback: Cum mi-a desenat James Cameron portretul | Madalina Ciucu

Lasă un răspuns către Luna patrata Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.