poezii

Laptele crucilor


Ce moarte mi-a fost dat să cunosc

ca un prunc am lăsat-o

să mă alăpteze

cu venin.

 

Şi-n loc să mă-ntărească

să mă-ntrupez statornic

m-a’ngemănat cu alte

cruci negre care plâng.

Standard

16 gânduri despre „Laptele crucilor

  1. Avatarul lui Camelia fallenindreamm zice:

    Lumea asta e putredă… Cei cu sufletul putred ar trebui să moară!Blestemele, ca și găinile, vin acasă ca să se odihnească. Și sufletul tau va fi luat in infern, dar numai după ce îți trăiești viața. Depinde de tine!

  2. Pingback: Pastila zilei + bere « Icepickk's Blog

  3. Pingback: Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc « bibliodevafiliala3

  4. Pingback: Apel pentru un catel | Madalina Ciucu

  5. Avatarul lui iulia iulia zice:

    “… În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu — ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemene, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.”

  6. Avatarul lui A.I. substantacenusie zice:

    La moartea din prima strofa te referi la negativismul acestei lumi care te-a transformat oarecum,adica a „ucis”o parte frumoasa din tine?

  7. Se simte atata tristete, dezamagire si regrete in poezie.
    Sper din tot din tot sufletul meu, sa nu aibe nicio legatura cu starea ta.
    Iti doresc o seara minunata, Alex! 🙂

Răspunde-i lui Michelle Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.