Sunt un egoist dependent de iubire
ce oferă totul aşteptând ceva
tu eşti doza mea de fericire
vino lângă mine, egoista mea.
Doi bolnavi răpuşi de chinuri grele
ne târâm pe coate în spitalul vieţii
maladia neagră ne-a intrat sub piele
închizând cu-n lacăt poarta frumuseţii.
Antidotul meu e-nchis în tine
iar al tău se-ascunde-n palma mea
ne iubim mimând că-i foarte bine
doar pentru-a trăi şi-a ne avea.
Printre gânduri 
egoişti să fim e-n fire,
în orice, nu doar iubire…
şi în gramul de mâncare,
un surplus la fiecare.
suntem răi, dar ce ne pasă?
aşa viaţa e frumosă;
suntem lacomi, ca tot omul
până ne-ar cuprinde somnul…
oare-atunci prin buzunare
vom păstra invidii oare?
vom mai râde şi iubi,
egoişti putem a fi?
nu mă-nteresează viaţa
cu nimicurile sale…
alte orizonturi vaste
tinde mintea a cunoaşte…..
Pingback: Examen in politie « Icepickk's Blog
stii ca, cuvintele mi-s de prisos acum ?nu?
Tu ştii mai bine decât mine…:)