Sunt un egoist dependent de iubire

ce oferă totul aşteptând ceva

tu eşti doza mea de fericire

vino lângă mine, egoista mea.

Doi bolnavi răpuşi de chinuri grele

ne târâm pe coate în spitalul vieţii

maladia neagră ne-a intrat sub piele

închizând cu-n lacăt poarta frumuseţii.

Antidotul meu e-nchis în tine

iar al tău se-ascunde-n palma mea

ne iubim mimând că-i foarte bine

doar pentru-a trăi şi-a ne avea.