poezii

Durerile naşterii creaţiei


Durerile naşterii creaţiei

au lăsat creatorul într-o baltă

de sânge

Ce-a rămas în urma lui

astăzi plânge.

Creaţie orfană,

cine să-ţi fie tată

şi cine să te crească

cât cerul de înaltă?

Te-a adoptat un necunoscut

şi-n loc să te iubească

să-ţi dea de mâncare

te-a-nfometat şi te-a bătut.

 

Standard

8 gânduri despre „Durerile naşterii creaţiei

      • M-ai făcut să zâmbesc:P (Minunat=mă minunez că încă există suflete curate, care gândesc şi simt atât de profund.) Dacă eu sunt minunat, tu esti o minune. (sunt curios ce interpretare vei da ultimei afirmatii ;))

      • eventual ca tu ai creat minunea? ;))
        ma bag si eu in discutie…
        glumesc..
        oameni minunati sunt..insa stii cum se spune frumusetea e in ochii celui ce priveste. aceasta fraza e deosebit de inteleapta si cand ajungem sa o intelegem…cred ca am gasit o cheie a fericirii..
        mult succes, dragii mei!

      • Minunea preceda „minunatul”:P Deci, Claudia este inaintea mea din mai multe puncte de vedere. Să faci o obişnuinţă din a „te băga” în discuţii, aşa nasc marile dezbateri;)) Si tie mult succes si mai multe articole să avem ce învăţa:)

  1. san zice:

    pe când nu erau adâncuri
    şi nici timp cu negre ape,
    viaţa se năştea din gânduri,
    gândul nu ştia de moarte.

    veşnicia-i era mumă,
    lacrima-i era străină
    pân’ la cea dintâi fărâmă
    din a pulberii lumină.

    căci când destrămarea puse
    stăpânire peste soare
    pentru totdeauna fuse
    scris să fie destrămare.

    iar de-atunci şi până astăzi
    şi de azi pe mai departe
    viaţa-i clipă de uitare
    într-un hău pe nume moarte.

    căci de-atunci când peste toate
    tainic umbra se întinse
    ne rămase suspendate
    toate lacrimile plânse.

    toate visele sfărmate
    de-ale vremii stânci bătrâne
    şi apoi demult uitate
    între antice ruine.

    toate trec, timpul se scurge
    prin a noastre trupuri seci,
    pentru ele cât n-am plânge
    vor rămâne pururi reci.

    dar, de iubim, trăim cât poate
    ne-ar cuprinde iarăşi noapte,
    cât, generaţii să ne poarte
    peste veacuri, mai departe.

Lasă un răspuns la san Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.