Continuare de la partea I:
Coborî în grabă scările lăsând mâna să-i lunece pe balustradă, după cum avea obiceiul de fiecare dată, și se îndreptă spre ieșirea din complex. Se înserase și toată lumea se strângea la cămin. Grupuri de studenți se întorceau din oraș populând atmosfera cu strigătele și râsetele lor, toți păreau fericiți și plini de voie bună. După ce ieși pe poartă o luă la stânga în vale. Înainte să-și umple bidonul de 5 litri cu apă rece, se spălă pe față pentru a se înviora. Sunetul apei îi transmitea o stare de liniște și de multe ori când venea să ia apă rămânea cel puțin un sfert de oră să se delecteze în acest colț verde, ferit de zgomot.
– El e! se auzi deodată de sus. Șase indivizi îl priveau amenințător la nici douăzeci de pași, gata să vină spre el. N-avea încotro. Trebuia să se bată, pentru că recunoscu imediat două fețe suspecte. Îi așteptă să se apropie lângă izvor și atacul începu. Doi veniră din față, doi din spate, iar ceilalți doi rămaseră în lături pentru a fi gata să intervină oricând. Reuși să-l lovească pe unul dintre ei și simți o lovitură după cap cu un obiect dur care-l seceră și-l lăsă fără cunoștință.
…………………………………………………………………………..
-Ce-o fi cu Andrei? Stă mai mult decât de obicei și poate nu-l mai lasă ăștia să intre.
– Lasă-l că vine. Mai sunt 20 de minute până la 10.
Nu s-a întors până dimineață. Cum s-au trezit, cei doi tovarăși au dat o fugă până la izvor. Înainte să ajungă jos, l-au zărit zăcând lângă apa care curgea liniștită.
-Nu se poate! strigă unul din ei. Era culcat cu fața în pământ, iar la ceafă un cheag de sânge ieșea în evidență. L-au întors cu teamă pe o parte.
-Eu ți-am spus că ceva nu e în regulă! Vezi, dacă ieșeam aseară poate nu se întâmpla nimic! Pune-i mâna la inimă, vezi dacă bate!
-Trăiește…trăiește! Hai să-l ducem repede la spital!
L-au luat cu grijă pe brațe și l-au urcat până sus la poartă. De acolo, unul dintre ei a alergat la paznicul complexului. După ce i-a explicat în grabă ce s-a întâmplat, acesta și-a luat cheile de la mașină și au pornit în viteză spre cel mai apropiat spital.
citește partea a III-a
Pingback: O poveste de viață III « În gând
Este acest Andrei acelasi ca in „Izvorul durerilor” sau este o simpla coincidenta?:)
Astept continuarea 🙂
Nu este același Andrei…e un nume mai la îndemână sub care pot masca identități:)
Inteleg. Cred ca toti ne-am ascuns in spatele unui „Andrei” macar o data. Sau cel putin eu am facut asta…:)
Pingback: O poveste de viață « În gând