Dacă eram un anotimp…eram o primăvară înzăpezită
dacă eram o lună….eram luna de miere
dacă eram o zi a săptămânii….eram un week-end (trece la fel de repede ca o zi)
dacă eram o parte a zilei…eram noaptea
dacă eram o virtute…eram zâmbetul
dacă eram o planetă….eram… departe de pământ
dacă eram un lichid…eram o lacrimă
dacă eram o stare a vremii… eram senin după furtună
dacă eram un instrument… eram o coardă ruptă la chitară fără de care instrumentul e inutil
dacă eram un sentiment…eram dragoste
dacă eram un gest…eram mâna caldă care te ține strâns
dacă eram un sunet….ahh…
dacă eram un cântec…eram…trei note triste prinse-ntr-o ureche
dacă eram un simbol…o pană de scris
dacă eram un oraș…Brugges;)
dacă eram un gust…eram dulcele amar
dacă eram o aromă…. aroma dimineții
dacă eram o culoare…albastru
dacă eram o parte a corpului…ochii
dacă eram un drog…eram o poezie
dacă eram un accesoriu…eram un medalion
dacă eram un produs de machiaj….eram un luci de buze…în geanta unei stele
dacă eram o materie…matematica(fizica+chimie)
dacă eram un personaj de desene animate…eram Alladin:))
dacă eram o formă…eram cerc
dacă eram un număr…~infinit
dacă eram o mașină….eram mașina timpului
dacă eram o haină…eram o manta.
TU ce-ai fi fost?
Leapșa preluată de la Mirunex
Printre gânduri 
Foarte frumos! 😀 Luna de miere, weekend-ul, coarda rupta la chitara, mana calda care tine strans… Ps: ne „intalnim” la Brugges! 😀
Multumesc! Da, la Brugges, o poveste!
Pingback: Dacă eram… « Cu capul în nori…
Pingback: Dacă eram… « The Parody of Life
Pingback: Felicitari si mini tablouase pentru 1 si 8 martie | Madalina Ciucu
Foarte frumoasă poezia.
Multumesc!:)
Pingback: Dacă eram… « Daniela Cojocaru
Pingback: Ce aș fi fost… « the-one-that-got-away
Si totusi, tu care dintre lucrurile enumerate esti? 🙂
O sa-ti raspund printr-o poezie scrisa mai demult…cel putin un aspect e valabil si azi.
Sunt un copil…
Sunt un copil cu ochii de safir,
cu mâinile de lut cleios,
cu părul prea voluminos
și inima de trandafir.
Sunt o lacrimă albastră,
căzută pe nisipul rece,
pe unda lacului ce trece
pe lângă inima sihastră.
Sunt un blestem, urgie
pentru părinți săraci
case pline de draci
potop de nebunie.
Sunt un izvor de durere
ce curge toata viața
seara și dimineața,
fără de mângâiere.
Sunt o piatră arsă
pusa în cuptor.
Bun, nici de decor,
e culoarea ștearsă.
Sunt un vis nevisat
pentru mulți ce așteaptă,
mai e încă o treaptă
și din lume-am plecat.
Sunt o umbră sub soare
ce aleargă grăbită,
parcă e fugărită
de mii de picioare.
Sunt un fulger orbit,
săgetez în neștire,
poate scap de orbire
și rămân fericit.
Sunt o stea fără aripi,
dar atât de ușoară,
că vântul mă zboară
din lumea de patimi.
E o poezie foarte frumoasa, felicitari!:)
Care este aspectul valabil si astazi? Sau aspectele, in caz ca sunt mai multe.
Mă cunosc prea puțin ca sa dau un verdict. Unele aspecte sunt mai ușor de reperat din afară. Prin ceea ce scriem, spunem multe despre noi.
la o prima recitare, am ramas impresionata de talentul tau….scrii foarte expresiv….pe alocuri gasesc o asemanare cu l.blaga, dar si romantismul lui eminescu este prezent din plin….ai ceva aparte, inedit,poate……. si da, in tot ce spui chiar ma regasesc si stiu ca sunt cuvinte izvorite din suflet ca raspuns la tot ce ai trait….. doar atit: ”RESPECT”
ce frumos…. 🙂
Am uitat să întreb la sfârșitul postării…Tu ce-ai fi fost?
cred ca am sa-l fac si eu la mine pe blog 🙂 chiar e fain. am sa-ti dau un pingback 🙂
Ok.