Stătea în camera obscură de la cămin și se gândea la întorsăturile pe care le poate lua viața.  De doi ani era plecat de acasă la studii. Își vizitase părinții o singură dată în acest timp, de sărbători, deși se afla la doar 30 de km de casă. Nu-l atrăgea nimic acasă,  în încăperea în care locuiau ai lui nu se simțea acasă. Își iubea mama, dar cu tatăl nu se înțelegea deloc. De mic îl bătuse fără motiv, îi vorbise rece, distant și nu-i lăsase niciodată impresia că ar fi prieteni. De parcă n-ar fi fost copilul lui. Mai avea două surori, însă ele beneficiau de tratament special. Asta îl făcuse să se simtă nedreptățit și să se implice ori de câte ori vedea pe cineva nedreptățit. În timpul celor doi ani petrecuți la facultate avusese de mai multe ori ocazia să intervină pentru a ajuta fete agresate fizic de grupe de băieți. Era violent, aceasta  fiind singura soluție prin care te puteai impune în fața unor brute private de conștiință. Nu o singură dată fusese amenințat cu moartea. Nu o singură dată își spălase hainele pătate de sânge, sau mersese lovit la cursuri. Până acum, reușise să intervină de șase ori pentru a scoate fete din ghearele huliganilor. Ultima oară s-a întâmplat să întâlnească fețe cunoscute printre atacatori. Erau indivizi împotriva cărora intervenise cu două luni înainte. L-au recunoscut imediat, câțiva au fugit, iar doi, mai curajoși, au venit spre el. Nu s-a ales decât cu un pumn în umăr și unul în spate. I-a lovit fără milă. Toată ura împotriva tatălui, toată dragostea de care a fost privat, venea ca o răzbunare. O plăcere necunoscută îl învăluia după ce îi lăsa pe atacatori întinși, sau puși pe fugă. Simțea că și-a făcut datoria și că s-a eliberat de o povară. În două cazuri, fetele salvate au vrut să-i mulțumească într-un mod special. Le-a refuzat fără să stea pe gânduri.

Ceasul arăta ora șapte. La ora 10 se dădea stingerea în întregul complex studențesc. Avea trei ore la dispoziție să meargă să cumpere pâine și ceva ușor de mâncare. Avea puțini bani, rămași de săptămâna trecută, când lucrase la ziditul unui beci din apropiere. Se întreținea din activități în construcții, unde se pricepea destul de bine. După cursuri, mergea și-și căuta de lucru. De acasă nu primea nimic. A mers la singurul magazin din zonă, aflat la aproape 1 km. Se întunecase și figuri dubioase își făceau de obicei apariția prin împrejurimi. După ce a luat cele necesare s-a îndreptat către cămin. În dreapta intrării în complex, înconjurat de sălcii și stuf, se afla izvorul de unde luau apă studenții. A trecut pe acolo, s-a spălat pe față, și neavând o sticlă goală la el, urma să revină să se aprovizioneze. Luă cina alături de doi colegi de cameră, fiecare ce avea dosit din ce primise de la părinți, și el ce luase de la magazin. Împărțeau între ei ce aveau ca frații, mai ales că băieții observaseră că el nu primește niciodată pachet de acasă.  După masă, a plecat să ia apă de la izvor.

Citește partea a II-a