Uneori moartea e atât de aproape

că-i simţi respiraţia rece în ceafă.

Te faci că nu vezi când îţi toarnă pe pleoape

tristeţe adâncă din neagra-i carafă.

Nu vrei să crezi că pe tine te cheamă

Sunt alte cioturi ce-aşteaptă toporul

Moartea ce vine c-o umbră  de teamă

Spre groapa deschisă îți trage piciorul.

Simți că ești tânăr și nu-i pentru tine

sicriul brodat din lacrimi de mamă

clipe rămân tot mai  puține…

moartea-i la ușă și n-o bagi în seamă.