Viaţa e totul sau nu e nimic
vine şi pleacă lăsând autografe
deopotrivă, cobai şi girafe
se tem de acelaşi tiran inamic.
Viaţa-i o uşă deschisă spre lume
intră şi iese oricine pofteşte
ca dintr-o carte din tine citeşte
poveşti ţesute din fapte şi nume.
Dacă vreodată uşa se-nchide
şi nici o umbră nu mai dă târcoale
din somn nu poate nimeni să te scoale
căci altul pentru tine nu decide.
Viaţa e tot ce vrei să fie
puţin umor dozat în porţii mari
cazi, te ridici şi iar răsari
e singura ta bucurie!
Printre gânduri 
Din timpul in care imi placea sa scriu, cateva incercari:
Goliciune
Sunt gol.., gol de mine insumi
Cautand un tel, un scop, un vis
Sunt un taciune ars pe dinafara
Pe dinauntru stins.
Imi asmut gandurile impotriva propriei minti
Ce a-ncetat sa mai framante-o noima
Prabusit sub usurinta ce m-apasa
Inghesuit in groaza infinitului, sleit.
De ce TU?
De ce Te-ai oprit pentru mine?
De ce-mi acorzi ragaz?
Ascunzatoarea mea fata de Tine, Tu ai creat-o
Inainte ca eu sa alerg departe de Tine.
Tu imi scriai gandurile inainte sa ma nasc
Si imi primeneai pasii pentru alergarea mea
Dinspre Tine inspre …”Eu sunt!”, Singurul de gasit.
Imi intorc fata si Tu ti-o descoperi
Te tradez de trei ori intr-un ceas,
Ceas in care Tu mi-ai pregatit salvarea.
Ai platit inainte ca eu sa gresesc
M-ai salvat inainte de a fi pierdut.
De ce Tu? De ce tocmai pe mine?
Tarana vie prin suflarea Ta…
De ce nu va fi niciodata eu?
Superb…
viaţa-i o minciună iluzorică,
desfăsurată pe-o frecvenţă armonică:
nici tristeţe fără sfârşit,
nici fericire la infinit…
viaţa nu-i totul, ci numai un vis
prea scurt ca să poată să fie atins;
prea multe himere s-ascund printre stele,
cum traiul să duc, s-ajung printre ele?…
viaţa e mult, mult mai mult
decât un simplu nimic,
e suflet, iubire, un tainic amic…
mai bine, mai rău, mai plăcut…
Important e sa te bucuri de fiecare zi a vietii tale, indiferent despre ce scrii, nu toate isi au locul si rostul lor in viata, asa ca scrie doar despre cele ce au rost si merita!
🙂 Ai dreptate, Marius. Uneori rostul fiecărui lucru e pus sub semnul întrebării…şi-atunci apar dileme
Imi place mult, se vede ca ai talent!
Bravo! 🙂
O sa te rog sa faci o vizita pe blogul meu, sa imi spui o parere…daca vrei, desigur!:)
http://andr3irob3rt.blogspot.com/
Desigur, Andrei. O să-ţi las şi un feedback.
Multumesc!
Mda, te-ai tinut de cuvant si ai scris despre viata, dar in felul tau, adica tot gandindu-te la moarte… 🙂
ai facut ce ai facut si tot ai introdus si un „mor” pe-acolo…;)) dar suna bine! f bine!
;)) ştii la ce mă gândeam când scriam…păi dacă nu vorbesc ăştia vii despre moarte, crezi că morţii o vor dezbate? ei probabil vorbesc despre viaţă:))
ai mare mare dreptate:)
Omule , ești genial !
🙂 pentru tine. E bine şi aşa. Simt că trăiesc;))