Lui i s-a povestit că înainte de naştere trebuie să treci prin multe camere.
Şi pentru fiecare zi din pântecele mamei primeşti un dar.
În camera 1 primeşti o inimă nouă.
În camera 2 cea mai catifelată piele.
În ultima cameră primeşti ochii,
o pereche de ochi senini ca cerul după ploaie,
să te bucuri de tot ce ai primit.
I s-a spus că a fost nerăbdător
şi n-a aşteptat sorocul cuvenit
iar ochii au fost daţi altuia.
N-a acceptat niciodată.
Ieri l-am întâlnit şi m-a întrebat:
– Ochii mei sunt la tine?
Printre gânduri 
mi-e bolnav sufletul
de dorul unui vis imposibil,
căci l-au minţit ochiii
cu cântecul eternităţii,
iar de-atunci tot alerg
numai după himere
mistuit de ideia
veşniciei.
San, foarte frumos! Ai un blog unde pot citi mai multe?
Poţi să-l numeşti simbol sau motiv. Ochii sunt un element recurent în creaţiile mele. Sunt numiţi „ferestrele sufletului” şi asta spune multe despre legătura dintre ochi şi suflet. Ceea ce urmărim cu privirea este de fapt, ceea ce urmărim cu sufletul. Ochii sunt puntea vizibilă de legătură dintre exterior şi interior. Eu sunt interesat de ceea ce se află în adâncul inimii. E firesc să mă plimb pe retina multora pentru a citi ce se ascunde în ei. Şi asta e doar o mică parte…
din cele citite am reusit sa fac o concluzie, probabil ,ochii, sunt simbolul tau preferat, imi voi permite acum sa te intreb de ce anume ochii? ce mister ascunde acest simbol in viata ta?