Îți place să te joci cu suflete căzute
ca un călău ce toarnă sare peste rană
sub haina ta, prăpăstii nevăzute
în clocot surd, chemări pustii emană.
E viața ta să moară cel de-alături
Parcă din asta-ți tragi suflare cu suflare
Cu un cuvânt speranța, harul mături
Tristețea mea îți este delectare.
Măcar fă-ți treaba cu mai multă fermitate
Ascute-ți armele să taie pân` la os
Am hainele mereu de negrul tău pătate
Și ochiul drept, de mult de tine scos.
Ce vrei să-ți dau? ce urmărești?
poate te hotărăști odată
m-am săturat să mă vrăjești
că sunt al tău, bucată cu bucată.
Printre gânduri 
de-şi rupi bucată cu bucată
nemilos devorând, sfâşiind
trup şi suflet damnat…
fericit totuşi sunt…,
din al meu neţărmuit
tu mai ei câte-un pic
dându-mi speranţa
că poate-ntr-o zi
fi-voi şi eu muribund…
Imi place poezia. Ai un stil ciudat sau mai bine zis interesant. Si mai interesant e faptul ca majoritatea poeziilor au ca tema ochii…sau cel putin motiv… Eu nu m.am gandit sa.mi aleg una sau mai multe teme centrale ale „operei”. Si chiar daca as avea asa ceva ar fi doar o coincidenta… felicitari!
Multumesc! Daca esti pasionat de poezie, poti citi mai multe pe Bodofobia, celalalt site al meu.
Foarte creativ! Cam cat iti ia sa faci o poezie de dimensiunea asta?
Câteva momente. Contează mult starea în care te afli când scrii. Poți scrie mai multe poezii în câteva minute și o singură poezie în câteva luni. Inspirația vine când treci prin momente de maximă tensiune, ori agonie, ori extaz. Orice senzație care iese în relief constituie un impuls pentru creatie.
chiar ca superb!
superba….wow…felicitari!
Multumesc!