Se spune că suferinţa face oamenii mai buni. Deoarece e puţin ciudată această transformare, cel puţin din privinţa raportului cauză-efect, îmi propun să observăm cum poate suferinţa să determine o schimbare pozitivă în om.
Ce se întâmplă cu noi atunci când suferim? Durere, deznădejde, dezamăgire, declin… Când pierdem pe cineva drag, când o boală incurabilă ne subjugă existenţa, când cei pe care îi preţuim ne întorc spatele, sufletul nostru sângerează. Durerile resimţite de spirit sunt infinit superioare celor resimţite de trup. După fiecare lovitură primită reacţionăm în mod diferit. Unii se ridică în picioare, trag aer în piept şi îşi iau un scut pentru a rezista atacurilor ulterioare. Alţii, continuă să meargă în genunchi după ce au fost doborâţi. Cea de-a treia categorie poate fi inclusă în această listă cu greu. Vorbim despre cei care, după ce primesc o lovitură, nu se mai ridică de jos, ba mai mult, prin simpla prezenţă la nivelul solului îi împiedică pe alţii să avanseze.
Şi totuşi, cum devenim mai buni? Exemplul perlelor este cel mai relevant pentru această situaţie. Pentru necunoscători, voi povesti cum se formează o perlă(mărgăritar), una dintre cele mai frumoase bijuterii. La bază stau două teorii, ambele concludente pentru exemplul meu. Prima teorie, şi cea mai răspândită afirmă că atunci când un fir de nisip pătrunde în interiorul unei scoici provoacă o rană extrem de profundă. Ca măsură de apărare, sau ca o consecinţă a durerii scoica secretă un lichid care izolează firul de nisip de membrană. Grosso modo, perlele sunt lacrimile scoicilor. Cea de-a doua teorie, mai nouă, spune că perla se formează ca rezultat al unei măsuri de protecţie luate de scoică împotriva unei boli parazitare. Pentru a scăpa de durere şi de influenţa negativă a parazitului, scoica îl înveleşte cu sidef, dând naştere perlei. Ca şi în primul caz, perla apare în urma suferinţei resimţite de scoică.
Aplicând acest exemplu la suferinţele cu care ne confruntăm, este mai simplu să înţelegem cum devenim mai buni. Sufletul rănit varsă lacrimi asemenea scoicii. Şi cu fiecare lacrimă, se conturează tot mai frumos profilul unei perle.
Se mai spune că suferinţa este o binecuvântare. Poate pentru că ne face mai buni.
Ce impact a avut suferinţa în viaţa ta?
Printre gânduri 
stii ..oare cum ar arata chipurile noastre daca ar reflecta toata suferinta din interior…cred ca ne-am ingrozi unii de altii si nu am mai indrazni sa ne privim..suferinta ne schimonoseste sufletele..si paradoxal creaza cele mai frumoase ..opere de arta..de la poezii, picturi, melodii…poate de aceea se potriveste asa bine exemplul tau cu perla..era si un slide show pe tema asta, cu sig il stii…daca nu, spune mi il caut si ti l trimit pe email.
suferina ce impact a avut in viata mea?
curios..dar a facut pe an ce a trecut un om mai bun din bine..a scos la iveala sideful si a creat destule perle..insa..pana cand? toate au un inceput si un sfarsit..
Te rog sa mi-l trimiti daca-l gasesti. Multumesc!
Exact,am precizat(suferinta in relatia cu ceilalti). In postarea de mai sus am abordat si durerea fizica, cat si pierderea cuiva drag(moartea). La asta ma refeream cand spuneam ca te-ai axat pe un anumit tip de suferinta. Scrii bine, sunt sigur ca-ti voi mai vizita blogul.
iti multumesc de apreciere.
idem!:)
probabil ca..de fapt sigur exista linii comune de aceea..:)
It’s called catharsis by means of inner pain.. and indeed, it is bound to turn you into a better human being, but only if you already have this inside.. otherwise, all the pain you received will eventually be summoned and spread around on those who come near you.. this i know and felt at some point:)
You’re testing my english at high-level:)) Sure, some of us acting in different ways. I haven’t continued story of those who remained down after the hit. May be someone of them can become evil and vengeful.
De multe ori suferinta nu ne face mai buni, ci ii face pe ceilalti sa ne vada mai „frumosi”.
Interesant. Într-adevăr, poate interveni tendinţa de a compătimi pe celălalt şi de a supraevalua capacitatea acestuia de a trece peste evenimentele nefaste. În expunerea de mai sus am apelat la experienţa personală, care , se zice, are cea mai mare greutate. Ce impact a avut suferinţa asupra ta?
As fi ipocrita daca as spune ca am trecut prin experinte extraordinare si ca am suferit extraordinar de mult. Cu toate acestea, am avut si momente grele. Ca impact… probabil ca m-a facut sa fiu mai reticenta in ceea ce priveste expunerea sentimentelor.
Good point. Te-ai axat mai mult pe suferinţa în relaţia cu ceilalţi(în iubire). Dacă ai devenit mai reticentă, cred că am găsit un alt răspuns la o întrebare anterioară: nu mai sunt atât de sigur că iubirea deţine controlul asupra ta. (cel puţin, nu în totalitate)
Nu neaparat… Poti sa iubesti un sentiment. Dar nu poti sa suferi pentru asta. Este nevoie si de un om.
adevarat ,si foarte frumos spus.