Tot mai absent din viaţa mea sterilă
las loc altor făpturi să mi-o trăiască
se năpustesc flămânde crilă după crilă
şi înghiţindu-mă prin mine să renască.
De ce nu pot pot trăi măcar o viaţă
în timp ce alţii le pierd şirul
de când mă mulţumesc c-o aţă?
când funii ne-au legat destinul.
Da, adormit şi plictisit de toate
ofer un trup pe gratis, cine-l vrea
că sufletul tânjeşte după libertate
iar carnea-l trage zilnic după ea.
Destul cu traiul cufundat în ceaţă
gata cu joaca în nisip fierbinte
de mâine începe-o nouă dimineaţă
trăieşte-ţi viaţa sincer, ia aminte.