Tot mai absent din viaţa mea sterilă

las loc altor făpturi să mi-o trăiască

se năpustesc flămânde crilă după crilă

şi înghiţindu-mă prin mine să renască.

De ce nu pot pot trăi măcar o viaţă

în timp ce alţii le pierd şirul

de când mă mulţumesc c-o aţă?

când funii ne-au legat destinul.

Da, adormit şi plictisit de toate

ofer un trup pe gratis, cine-l vrea

că sufletul tânjeşte după libertate

iar carnea-l trage zilnic după ea.

Destul cu traiul cufundat în ceaţă

gata cu joaca în nisip fierbinte

de mâine începe-o nouă dimineaţă

trăieşte-ţi viaţa sincer, ia aminte.