Lui i s-a povestit că înainte de naştere trebuie să treci prin multe camere.

Şi pentru fiecare zi din pântecele mamei primeşti un dar.

În camera 1 primeşti o inimă nouă.

În camera 2 cea mai catifelată piele.

În ultima cameră primeşti ochii,

o pereche de ochi senini ca cerul după ploaie,

să te bucuri de tot ce ai primit.

I s-a spus că a fost nerăbdător

şi n-a  aşteptat sorocul cuvenit

iar ochii au fost daţi altuia.

N-a acceptat niciodată.

Ieri l-am întâlnit şi m-a întrebat:

– Ochii mei sunt la tine?