Supus căderii te-ai născut

uitat pe un pământ sălbatic

o plantă – viața-n tine a crescut

cu haosul ei anabatic.

Credeai că singur ești stăpânul

puterilor Dumnezeiești

cu mâna ai supus destinul

ajuns în vârf, te prăbușești.

Dar nu ai înțeles căderea

nici rostul vieții pe pământ

odată părăsind puterea

privirea-ți fuge spre mormânt.

N-ai învățat că ce-i sub soare

urmează legile cerești

se naște, moare și dispare

stăpân pe toate nu tu ești.

Căderea-ți este o nouă viață

S-o`ncepi cu drag de la-nceput

nu te-ntrista că-n jur e ceață

pentru lumină te-ai născut.