”Cu fiecare întrebare fața Claudiei devenea tot mai încordată. Nu înțelegea ce se petrece cu Andrei. Să fi început să aiureze?

– Andrei, acum mă întreb eu ce se întâmplă cu tine. Ieri nu am trecut deloc pe la centru.”

CONTINUARE de la partea a XII-a:

– Vrei să spui că a venit o copie de-a ta, m-a luat de mână, ne-am plimbat prin parc, iar la plecare ne-am sărutat. Sau că mi-am imaginat?

Ea se apropie de el încercând să înțeleagă ce se petrece.

– Ieri nu ai trecut deloc pe la centru, să admitem că  imaginația mea bolnavă a inventat totul. Dar în celelalte două zile? De ce ai venit de două ori? Sau o să spui că n-ai fost nici zilele trecute?

– Cum de două ori? Andrei, am trecut o singură dată, ca de obicei. Iar ieri, chiar n-am avut cum să trec.

Andrei, nu mai înțelegea nimic, deși o ipoteză vagă i se contura în minte. Se lipi de ea și încercă să-i simtă parfumul. Era parfumul de acum două zile, atunci când revenise pentru a doua oară. Nu vroia să admită că altcineva fusese în locul Claudiei, dar aceasta părea să fie singura explicație.

– Claudia, cred că am ieșit zilele astea cu altă persoană care s-a folosit de identitatea ta.

– Cum să ieși cu altcineva? Cine putea să facă așa ceva, și cum de nu ți-ai dat seama?

– Nu pot să-mi explic. Însă, sunt absolut sigur că numai cineva din personalul Centrului putea să facă una ca asta. Numai cineva de aici știe la ce oră obișnuiești să vii, că te cheamă Claudia…

– Ai dreptate. Mâine voi veni mai devreme. Ce i-aș face celei care a profitat de tine…

– Bine. O să mă prefac că nu mi-am dat seama de șiretlic și îi voi spune că prefer să rămânem în salon. Apoi vei apărea tu și s-a terminat cu joaca.

A doua zi, Andrei aștepta cu nerăbdare să vină vulpea cea șireată ca s-o prindă în laț. Însă n-a apărut nimeni. Doar Claudia. Dezamăgire. Ea începu să-și pună întrebări asupra lui Andrei și asupra motivului absenței. Nici a doua zi n-a venit. Se gândiră că, pesemne, fuseseră ascultați atunci când își făcuseră planurile.

După această experiență, simțurile lui Andrei începură să se dezvolte atingând nivelul maxim spre sfârșitul celor trei luni de recuperare.

Într-o seară în care merseră la restaurant, Andrei simți nevoia să o ceară din nou în căsătorie. Însă, de data aceasta, nu numai că primi un răspuns afirmativ, află și că de ceva timp Claudia însăși aștepta să fie cerută.

Stabiliră data nunții, iar după câteva zile merseră la părinții ei să le dea minunata veste. Minunată, doar din punctul de vedere al celor doi. Atât părinții, cât și surorile Claudiei încercau să o trezească la realitate spunându-i că nu-și dă seama ce face. Să-și lege viața de un orb însemna nu numai un calvar, ci și o dovadă de mare nebunie. Cu toate acestea, Claudia alesese de multă vreme.

Urmă vizita la părinții lui. Aici, cu totul altă poveste. Părinții se bucurau că fiul lor va putea duce o viață normală, sau aparent normală, alături de un suflet care să-i fie alături la greu.

După o lună veni momentul mult așteptat. O nuntă mare, cu mulți invitați, însă cu totul neobișnuită.

Citeste partea a XIV-a